„Laurentiu are 1 an si 4 luni, este un baietel frumos, plin de energie si e o bucurie in viata noastra. Zambetul sau istet ne spune ca va reusi tot ce-si va propune. Suntem uimiti de cat de puternic este si cum se adapteaza pentru a face lucrurile in modul sau propriu. Cu toate astea, sunt ingrijorata si trista pentru el. Este o lume cruda. El este inca foarte mic, insa nu pot sa nu ma gandesc ca va merge la gradinita, apoi la scoala, ca va fi tachinat datorita faptului ca nu are o manuta, ca va intreba de ce cei doi frati mai mari ai lui au doua maini, iar el doar una.
Imi fac griji ca va avea limite in practicarea unor sporturi sau in folosirea unor instrumente muzicale, imi fac griji cu privire la increderea de sine si cum il va afecta din punct de vedere social… Nu-mi place ca suna atat de pesimist, dar el e copilul meu si nu vreau niciodata sa-l ranesc sau sa-i fie rusine de el insusi. Ma intreb uneori daca voi fi su?ficient de puternica pentru a-i insufla increderea in el, daca voi sti sa-l in?vat cum sa se poarte in anumite si?tuatii cu privire la lipsa manutei. Imi do?resc sa-l cresc, ajutandu-l sa fie pu?ternic, increzator si mandru de cine este el. Urasc faptul ca oamenii se ui?ta la manuta sa si nu la el.
De asemenea, simt ca trebuie sa fiu puternica pentru toata lumea, familie, prieteni, pentru sotul meu si pentru ceilalti doi copii ai nostri, vreau ca nimeni sa nu ma vada trista pentru ceea ce s-a intamplat. Mereu spun ca s-ar fi putut sa fie mult mai rau, as fi putut sa-l pierd, dar el este aici, sanatos si frumos, se va adapta si va invata sa faca totul in modul sau propriu.”
Este marturia unei mame care stie ca nu va putea niciodata sa simta mainile copilului sau inlantuite in juru-i. Este drama unei femei care vreme de 9 luni a stiut ca va aduce pe lume un copil intreg si sanatos. „In timpul sarcinii, am vrut sa ma asigur ca bebelusul va fi bine si am facut opt ecografii, printre care si 4D, la medicul care mi-a supravegheat sarcina, dr Mitranovici Melinda, din Deva, medic la Spitalul din Brad. Pe langa pozitionarea fatului si bataile inimii, medicul are posibilitatea (si datoria) sa observe la ecografie si eventuale anomalii. Ca parinti, nu putem accepta ca motivul pentru care fiul nostru nu are o manuta e acela ca medicul care a urmarit sarcina „nu a vazut”, desi am fost la cabinetul ei particular si am platit-o sa-si faca „meseria”. Marea noastra durere este ca aceste probleme, descoperite la timp, ar fi avut sanse de remediere in strainatate, unde se putea interveni pentru eliberarea manutei.”
Laurentiu s-a nascut pe 23 iulie 2010. Fara jumatate din antebrat si fara manuta stanga. „Eram foarte, foarte trista si suparata! Mi-am dorit sa mor, sa nu mai apuc sa-l vad cum se chinuieste”, marturiseste astazi Lavinia Giubelan. „Pentru ca o mama nu poate sa-si vada copilul chinuindu-se!” Dupa nastere, doctorita le-a spus parintilor ca „nu a vazut ca lipseste o parte atat de mare din manuta. Ba chiar ne-a sugerat ca nu suntem obligati sa-l luam acasa pe Laurentiu”, isi aminteste mama. Dar ea si-a dus acasa ingerul. Chiar daca mai putin perfect, el era binecu?vantarea ei de la Dumnezeu.
„Dupa ce ne-am venit in fire si am inceput sa acceptam ideea, am cautat sa vedem ce s-a intamplat. Dupa investigatii am aflat ca e vorba de „Sindromul de banda amniotica”, care apare atunci cand benzile fibroase din sacul amniotic prind un fetus in dezvoltare. Cel mai frecvent, benzile se infasoara in jurul unui membru si cauzeaza amputarea lui, in cazul nostru manuta stanga.”Medicii specialisti din Timisoara si din Bucuresti le-au spus parintilor …
