Te priveste cu ochi mari, albastri, curioasa, de parca corpul ei mic, plapand nu ar? fi chinuit de nici o boala. Iti spune fara teama ca este bolnava si ca trebuie sa stea in spital, ca pe un lucru firesc, dupa care isi reia jocul in patul vegheat de iconite si medicamente, de papusele si carti de rugaciune. O cheama Diana si de cand se stie a trait prin spitale. S-a nascut prin cezariana. Puternica hemoragie interna a mamei, lipsa medicilor de la capataiul ei, lasata sa zaca zeci de ore fara ca cineva sa-i dea atentie au facut ca femeia sa fie la un pas de a-si pierde viata. Abia o fractiune de secunda ce a reusit sa-si vada copilul, ca imediat i-a fost luat de langa ea. I s-a spus ca cea mica este sanatoasa, numai ca are pe fata un nerv pigmentar foarte mare. Pentru mama insa, copila ei era cea mai frumoasa. „Poate nu va vine sa credeti, dar eu stiam inca de cand o aveam in burta ce ceva este in neregula cu fetita mea. Chiar si la ultima ecografie 3D, cand medicul a vazut acea pata, am stiut ca imi ascunde ceva. S-a schimbat la fata, a mai chemat alti medici, dar nu mi-a spus. Pentru mine insa, acea pata nu conta. Tot ce imi doream era sa fie sanatoasa”, povesteste femeia. Nu a putut sa-si alapteze copila. Medicii au hotarat, nici acum parintii nu stiu de ce, sa i se introduca copilei un furtunas in stomac pe unde sa i se toarne direct laptele. N-a trecut mult si Diana a inceput sa aiba stari febrile, diaree. Neobisnuita sa suga, refuza biberonul. Dupa doua saptamani de suferinta, mama isi pierduse lactatia. A incercat tot ce i-a stat in putinta pentru a o hrani. Micuta plangea de foame si continua sa refuze hrana. Temperatura nu-i scadea deloc, si numai pe drumul de la Tulcea, orasul natal, la Bucuresti, copila a facut 16 scaune in jet, slabind un kilogram si jumatate. Ajunsi la Spitalul „Grigore Alexandrescu”, au inceput tratamentele in orb. Medicii jonglau care mai de care cu diagnosticele. Mama a aflat ca tot din pricina starilor febrile copilei i-au fost administrate, la spitalul din Tulcea, inca din primele zile de la nastere, antibiotice.Complicatii si citostatice”8 luni de zile ne-am chinuit cu aceasta problema. A facut infectii urinare cu duiumul, radiografii pentru reflux gastro-intestinal, intoleranta la lactoza. La urografie au depistat un mic reflux pe rinichiul drept. Parca nu se mai terminau vestile proaste. La un an de zile a fost operata pentru eliminarea petei de pe obraz. A mai fost insa nevoie de inca doua operatii si tesutul pigmentar tot nu a fost indepartat in intregime”, povesteste mama. Starea de sanatate a copilei a inceput sa se agraveze din nou. Era in preajma Craciunului si Diana abia daca se putea tine pe picioare. La gat era foarte umflata, era apatica, nu mai putea sa respire. In mintea mamei, suspiciunea unei boli grave incepea sa se insurubeze puternic. Diagnosticul medicilor cum ca ar avea ba oreon, ba o simpla raceala nu au linistit-o. A mers de urgenta la un laborator si i-a facut o analiza de sange. „Mi s-a spus doar ca e de rau. Am mers imediat la Bucuresti, la „Grigore Alexandrescu”. De acolo ne-au trimis de urgenta la spitalul Fundeni. Diagnosticul a fost cel pe care il banuiam: leucemie”, spune mama. Au trecut de atunci mai bine de 8 luni. 5 cure cu citostatice. „Din primele clipe de viata ale Dianei, am invatat sa trecem peste greutati ca si cum am traversa …
