Hildegard von Bingen?a fost fiica lui Hildebert si Mechthild, o familie de edelfrei (nobili care se supuneau numai regelui sau imparatului), ziua si locul nasterii ei nefiind certificate exact de biografii ei. Tatal ei se se presupune ca era Hildebert von Hosenbach. Al zecelea copil al familiei, Hidegard si-a primindu-si educatia intr-o manastire benedictina condusa de Jutta von Sponheim. Dupa moartea acesteia, in 1136, Hildegard este aleasa in locul ei, eveniment conform viziunii avute de ea in tinerete. In mod repetat Hildegard are conflicte cu staretul Hugo von Disibodenberg, pe motivul refuzului de a practica asceza (meditatia) unul dintre principiile calugarilor. Astfel, pentru adeptii ei, Hildegard stabileste reguli de alimentatie mai putin severe, iar timpul de rugaciune si a liturghiilor este scurtat. Conflictul se agraveaza cand Hildegard doreste intemeierea unei manastiri proprii, calugarii benedictini din Disibodenberg opunandu-se vehement. Hildegard cauta sprijinul lui Bernard din Clairvaux (predicator cistercin renumit), pe care Hildegard l-a mentionat din nou in viziunile sale. Cu toate acestea, in anul 1141, Hildegard, cu colaborarea prepostului Volmar von Disibodenberg si a calugaritei Richardis von Stade, pune pe hartie, in limba latina, viziunile ei teologice si antropologice. Neavand cunostinte de limba latina, Hildegard lasa aceasta sarcina altora. Opera ei de baza este Liber Scivias Domini („cunoasterea drumurilor Domnului”) care a fost scrisa intr-o perioada de 10 ani. Cartea cuprinde 35 de miniaturi deosebite, pe teme teologice, cu scopul de a ajuta la intelegerea textului. Textul original a disparut in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar la manastirea din Eibingener exista o copie a documentului din 1939. In timpul unui sinod tinut in Trier, Hildegard primeste, in 1147, aprobarea Papei Eugen al III-lea de a-si publica viziunile, cu mentiunea Papei ca „Sfantul Duh vorbeste prin ea”. Din acest moment, Hildegard devine foarte apreciata de personalitatile vremii, iar intre anii 1147 si 1150 primeste acceptul pentru intemeierea manastirii Rupertsberg, pe malul stang al raului Nahe. Bunastarea manastirii da ocazia unor noi conflicte, Hildegard fiind criticata ca in manastire s-ar duce o viata de lux, asta pentru ca Hildegard este un cunoscut critic al Ordinului Cersetorilor (cei ce renunta la toate bunurile materiale), miscare devenita tot mai populara. Deoarece numarul calugaritelor manastirii creste continu, Hildegard obtine in 1165 manastirea augustina din Eibingen si intemeiaza acolo inca o manastire-filiala, unde vor fi acceptati toti cetatenii care vor sa se calugareasca. Astazi, manastirea Rupertsberg nu mai exista, fiind distrusa in 1632, in timpul Razboiului de 30 de ani.?”Va veni un timp cand conducatorii si popoarele vor respinge autoritatea Papei. Unele tari vor prefera proprii conducatori ai Bisericii in loc de Papa. Imperiul german va fi divizat. Proprietatile Bisericii vor fi impartite, preotii vor fi persecutati. Dupa nasterea Antihristului, se vor propovadui doctrine false, iar crestinii vor indoieli privind credinta lor catolica. In acea perioada, cand Antihristul se va naste, vor fi multe razboaie …
