Europa a abolit cu siguranta sclavia acum 200 de ani, cu toate acestea insa fenomenul nu a fost inca eradicat. Bandele de criminali se imbogatesc pretutindeni pe continent prin intermediul comertului cu fiinte umane, iar multe guverne nu fac suficiente eforturi pentru a-i pune capat.
Traficul de fiinte umane nu este cea mai discreta forma de criminalitate. Victimele sale sunt acolo in fiecare seara, plimbandu-se de-a lungul canalului din apropierea sediului Consiliului Europei de la Strasbourg, dar si in alte orase din Romania si din Europa. Machiajul excesiv nu acopera nici suferinta si nici disperarea lor. Uneori ele sunt imbarcate si expulzate in tarile lor de origine.
Cel mai adesea, ele vor fi fortate sa se intoarca in sclavie intr-un alt colt al Europei inainte ca cerneala semnaturilor de pe ordinele lor de deportare sa fi avut timp sa se usuce. Exploatarea sexuala reprezinta principalul motiv al traficului, dar oamenii sunt, de asemenea, traficati in scopul muncii fortate, al sclaviei sau al prelevarii de organe.
Pentru a pune capat acestei situatii frustrante si scandaloase, Consiliul Europei a elaborat in 2005 o Conventie complet noua ce va intra in vigoare astazi si va avea efect imediat in primele zece tari care au ratificat-o: Albania, Austria, Bulgaria, Croatia, Cipru, Danemarca, Georgia, Moldova, Romania si Slovacia. In Bosnia-Hertegovina, Franta si Norvegia, tari care au ratificat-o in ianuarie, va intra in vigoare la 1 mai.
Victima, si nu imigrant clandestin
Conventia este primul acord international care considera victime si nu criminali fiintele umane traficate. Ea cauta sa le protejeze drepturile fundamentale si demnitatea lor umana, oferindu-le o sansa reala de a-si reconstrui viata, trimitandu-i dupa gratii pe acei traficanti ai sclaviei moderne.
Conventia are posibilitatea de a reduce in mod semnificativ amploarea fenomenului traficului de fiinte umane in Europa. Intrarea sa in vigoare reprezinta o etapa cruciala, insa numeroase tari – multe dintre acestea tari de destinatie – nu au ratificat inca acest acord si isi „tarasc” picioarele pentru a o ratifica. Atunci cand sunt „intepate”, guvernele invoca adesea teama de imigratie clandestina, chiar daca aceasta nu intra in discutie. Pentru a vorbi fara ocolisuri, a trata o victima a traficului ca pe un imigrant clandestin este acelasi lucru cu a acuza o victima a violului de comportament obscen.
Nimeni nu are dreptul, in nicio situatie, sa priveze o fiinta umana de libertatea sa si nici sa o forteze sa se angajeze in acte care incalca demnitatea sa umana si drepturile omului. Este timpul sa punem capat traficului de fiinte umane in Europa, iar intrarea in vigoare a Conventiei ne ofera ocazia de a face acest lucru. De aceea, tarile care nu au ratificat-o inca sau care doar au semnat-o trebuie sa faca acest lucru fara intarziere!
