„Nu mai stiu cum sa ma inteleg cu copilul meu. E un copil atat de dificil. As vrea sa vedeti daca e in regula.” „Am un copil dificil si nu mai stiu ce sa ma fac. As vrea sa vin cu el la dvs. sa lucrati cu el” „Copilul meu are o problema, nu pot sa il fac sa ma asculte. As vrea sa ii faceti o evaluare”. Cam asa suna prima interactiune intre un terapeut si un parinte care simte ca e depasit de situatia in care a ajuns cu propriul copil. Eu am o regula. Prima sedinta e intotdeauna a parintilor. Copilul, adica pacientul desemnat, nu participa. De cele mai multe ori, si urmatoarele sunt tot cu parintii. Pentru ca, tot de cele mai multe ori, parintii descopera ca pot reintra in posesia relatiei cu propriul copil. Ne place sau nu, chiar si in cazul in care exista o predispozitie biologica (sau chiar un diagnostic ca ADHD, de exemplu) tot noi, parintii avem nevoie sa ramanem la carma relatiei parinte-copil. Si chiar si atunci tot avem nevoie sa ne adaptam stilul de parenting pentru a facilita adaptarea copilului.
Dar haideti sa definim ce inseamna un copil dificil. Prin 1977, stiinta ajungea la concluzia ca, atunci cand vorbim despre copii, exista trei tipuri de temperamente: cuminti, dificili si a”greu de incalzit”. a”Cumintii” (cam 40% din total) erau definiti …
