Copiii care au tendinte perfectioniste sunt adesea apreciati si incurajati de parinti si profesori in aceasta directie. Ce parinte nu isi doreste un copil constiincios, perseverent si performant, pe care sa nu fie nevoie sa il impingi de la spate tot timpul? Dorinta de a fi perfect, cu toate mecanismele cognitive si mai ales emotionale care ii stau in spate, este in egala masura mostenita genetic si castigata prin educatie. In familiile copiilor perfectionisti gasim adesea exemple de reusite academice sau profesionale inalte. Exista, insa, doua tipuri de perfectionism: unul a”bun”, pozitiv, care duce catre depasirea propriilor limite si progres, si altul a”rau”, adeseori patologic, autodistructiv. Intre cele doua extreme exista o mare varietate de combinatii de comportament.
Iata cum se manifesta cele doua tipuri de perfectionism in cazul copiilor:
Semnele perfectionismului a”bun”
Gaseste placere si bucurie in a rezolva probleme dificile si a finaliza ce a inceput
Are o parere buna despre sine, incredere in sine si control intern (perceptia ca de el depinde ceea ce i se intampla, si ca rezultatele obtinute se datoreaza propriilor decizii si efortului depus)
Isi stabileste a”tinte” provocatoare, dar realiste. Isi asuma riscuri si accepta provocari noi
Accepta nereusita ca pe o provocare. Frustrarile il motiveaza pentru a face mai bine
Se concentreaza pe punctele tari si pe avantaje. Isi cunoaste limitele, si face eforturi sa si le depaseasca
Este pozitiv, plin de energie, si se bucura de reusitele sale. Stie sa se relaxeze si sa isi savureze succesul
Traieste sentimentul satisfactiei personale
Accepta sfaturile altora si priveste constructiv criticile
Semnele perfectionismului a”rau”
Este incrancenat, nervos, absorbit de ceea ce face. Pare tot timpul preocupat de ceva si suparat
Nu este multumit de rezultate pentru ca niciodata nu este suficient de a”perfect”
Caietele copilului sunt pline de stersaturi, corecturi, sau pagini rupte pentru a fi refacute. Prin urmare, copilul reuseste cu greu sa termine la timp ceea ce are de facut, in ciuda efortului considerabil, fapt ce ii accentueaza nefericirea
Pare lent, pentru ca gandeste a”de 10 ori” inainte de a raspunde sau a finaliza ceva, in cautarea rezultatului perfect. Pierde ore intregi pentru sarcini care, in mod normal, necesita cateva zeci de minute
Este adesea obosit, chiar epuizat de efortul de a face totul perfect. Are …
