Raportul Comisiei Europene in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare pe Justitie pentru anul 2015 confirma evolutiile din ultimii ani. DNA si ANI, institutii create la cererea UE, functioneaza exemplar, sistemul de justitie a facut progrese semnificative spre independenta si profesionalism sub conducerea Inaltei Curti si cu concursul mai modest al CSM, desi exista probleme serioase in sistem, de vreme ce unificarea jurisprudentei inca nu a fost realizata.
De partea cealalta clasa politica reprezinta in mod obiectiv, prin dominatia asupra Legislativului, principala piatra de moara, care impiedica in mod constant consolidarea reformelor realizate pana acum. Cum influenta Legislativului poate fi extrem de nociva, raportul CE conchide, asa cum se poate vedea din titlul pe care l-am ales, ca nimic nu a fost castigat definitiv inca in materie de Justitie. Si atunci, de ce se grabeste Guvernul sa ceara termene pentru ridicarea MCV cand solutia este la Bucuresti, nu la Bruxelles?
Guvernul a difuzat un comunicat in care afirma ca? „Acest al treilea raport anual consecutiv pozitiv dovedeste caracterul durabil si sustenabil al reformei in justitie si al luptei impotriva coruptiei,? fiind un indicator al masurii in care autoritatile romane si-au asumat si au indeplinit obiectivele MCV. In acest sens, consideram ca recunoasterea progreselor din raportul MCV ar putea fi subliniata mai clar prin introducerea unei perspective de finalizare a acestei monitorizari de catre Comisia Europeana.
Astfel, avand in vedere concluziile pozitive ale raportului, consideram ca exista premisele finalizarii procesului MCV prin internalizarea obiectivelor mecanismului la nivelul autoritatilor romane, de exemplu, in structura Strategiei Nationale Anticoruptie. Potrivit aceluiasi document, reformele prevazute de MCV, inclusiv lupta impotriva coruptiei, sunt si trebuie in continuare intreprinse in primul rand pentru societatea romaneasca, dincolo de reperele stabilite prin acest mecanism de cooperare si verificare. Angajamentul Guvernului de a indeplini aceste obiective, in beneficiul societatii romanesti si al cetatenilor romani, este unul puternic si fara echivoca”.
Ceea ce sustine Guvernul pare, la prima vedere, corect, dar, in realitate, este profund lipsit de onestitate. In primul rand, nu este vorba de un „raport pozitiva” asa cum pretind toate guvernele de la Bucuresti, inca din 2007, poate cu exceptia momentului august 2012. Toate rapoartele contin elemente pozitive si negative iar guvernele, invariabil, se agata de elementele pozitive chiar daca nu au nici un merit, ba dimpotriva. Aceasta practica era facilitata si de un soi de abordare politic corecta din trecutul nu foarte indepartat care cerea ca si cele mai proaste evaluari sa fie imbracate intr-un limbaj pozitiv, incurajator, dar, cel putin in ultimele doua rapoarte, avem parte de un limbaj mai clar si mai coerent, care lasa putin loc rasucirii adevarulului. Iar raportul de anul acesta face inca din start o distinctie fundamentala intre institutiile Justitiei aflate in avangarda reformei – DNA, ANI, Inalta Curte – si clasa politica si partide care se folosesc de parlament si de pozitiile din administratie pentru a bloca reformele, pentru a submina cerintele de integritate si a pune piedici institutiilor anticoruptie.
Cum in trecutul apropiat – si raportul face referinta directa la anii 2012 si 2013 (martea neagra) – fortele antireformiste care sunt politice au dovedit ca au suficienta forta distructiva si cum nu s-a facut nimic in ultimul an pentru? a impiedica repetarea acestor atentate la statul de drept si independenta Justitiei, raportul conchide pe buna dreptate ca reformele nu sunt ireversibile si ca nu exista consensul necesar la nivel politic pentru ca acestea sa fie durabile. Or, aceasta este departe de concluzia pozitiva pe care o subliniaza Guvernul in comunicatul sau, dimpotriva, este un semnal de ingrijorare.
Solicitari concrete de actiune
In concluziile raportului se afirma foarte clar ca: 1. „Integritatea ar trebui sa fie principiul calauzitor in viata publica, iar cadrul juridic si institutiile din domeniul integritatii sa fie concepute pentru a promova acest obiectiv.a” si 2. „Mentinerea eforturilor institutiilor judiciare care combat coruptia la nivel inalt ramane cel mai important semnal de consolidare a luptei impotriva coruptiei. Legislatia in domeniul coruptiei trebuie sa se aplice tuturor in mod egal si la toate nivelurile.a”
Aceste doua recomandari nu reprezinta simple lozinci asa cum le-ar placea politicienilor sa le interpreteze, ci solicitari concrete de actiune din partea Comisiei Europene fara de care nu putem spera la ridicarea MCV.
Cea din urma rezolva o disputa penibila legata de procedura de desemnare a noului procuror sef DNA, sau mai concret daca ar trebui sau nu ca ministrul Raluca Pruna sa o reconfirme pe Codruta Kovesi. Raspunsul Comisiei este elegant si corect: Indiferent pe cine veti alege, aveti grija ca procedura sa fie una transparenta, iar persoana aleasa sa mentina activitatea anticoruptie cel putin la standardele impuse de …
Raport MCV. De ce se grabesc autoritatile romane sa ceara ridicarea monitorizarii europene?
