Romania este intr-un razboi economic tacut, dar periculos si care va avea consecinte dezastruoase, daca va fi pierdut. Se vorbeste despre el rar, din cand in cand se dau unele declaratii oficiale, dar nu se face nimic pentru a-l impiedica. Este razboiul dintre firmele romanesti, care se chinuie sa supravietuiasca, si multinationalele care fac legea pe piata.
Am vorbit, in ultimele luni, cu mai multi oameni de afaceri romani care spun sunt discriminati. Spun ca legile date de guvern, oricare ar fi el, favorizeaza firmele cu capital strain si, implicit, le defavorizeaza pe cele romanesti. Spun ca multinationalele vin aici numai pentru a scoate un profit cat mai mare, fara scrupule, fara sa le pese de calitatea lucrarilor. Actioneaza dupa acea cutuma care spune ca o firma comerciala are trei mari motive pentru a exista: profitul, profitul si profitul. „Se doreste ingroparea firmelor romanesti si sunt multe semne in acest sens. Nu mai rezistam. Iarna aceasta va fi una crunta pentru noi”, mi-a spus proprietarul unor afaceri de cateva milioane de euro.
Presiunea pe firmele romanesti este din ce in ce mai mare. „Daca ai de incasat bani de la stat, astepti ani de zile pana ii primesti. Daca ai de platit taxe sau impozite, trebuie sa platesti la zi, altfel ti se impun penalitati si dobanzi de intarziere”, spune un om de afaceri. Aceasta este numai o problema care ar putea fi rezolvata usor. Statul ar putea face o compensare intre ce are de dat si de primit.
O alta problema: in primavara acestui an a fost modificata legea achizitiilor publice, in sensul in care metoda de atribuire a contractelor este pretul cel mai mic. Va dati seama ce lucrari de calitate vom avea, daca acesta este criteriul de baza. S-a renuntat la raportul calitate/pret, s-a renuntat la ideea de a avea lucrari de buna calitate, pentru o economie prost inteleasa.
Daca ne uitam la marile lucrari de infrastructura, atat cat sunt ele, o sa vedem ca sunt facute numai de multinationale. Nu ar fi rau, daca acestea ar actiona acolo unde romanii nu pot. Problema e ca romanii pot. De multe ori, in astfel de lucrari, vorbim de cativa manageri din Europa de Vest, restul angajatilor si echipamentele tehnice fiind subinchiriate de la romani sau date in antrepriza, la preturi la care firmele romanesti, care au nevoie de comenzi de aer, de-abia reusesc sa supravietuiasca. Potul cel mare, grosul profitului se duce la castigatori, pleaca din tara.
N-as fi luat, poate, in considerare, toate aceste semnale de alarma trase, deocamdata relativ discret, de oamenii de afaceri romani. Exista insa semne ca acest razboi a inceput deja si face victime. Va dau un singur exemplu: coincidenta sau nu, …
