La originea razboiului din Siria s-ar afla un conflict ce opunea proiecte energetice concurente -?cel iraniano-irakiano-sirian si cel qataro-saudito-turc, potrivit Slate.
Razboiul din Siria mobilizeaza peste o treime din tarile planetei, dar nu este un razboi mondial. Evidentiaza frictiuni intre SUA si Rusia, dar nu este vorba de un Razboi Rece. Aminteste de razboiul din Afganistan, dar intr-o lume multipolara, estimeaza analisti anglo-saxoni. Potrivit lor, originile razboiului sirian s-ar afla intr-un conflict ce opunea pro?iecte energetice concurente. Este vorba despre un proiect iraniano-irakiano-sirian si un proiect qataro-saudito-turc care ar fi permis reinvierea proiectului occidental Nabucco, destinat sa reduca dependenta Europei de gazul rus si sa impiedice construirea proiectului rus South Stream.
Luptele energetice intre ame?ricani si rusi s-au resimtit in Europa si Turcia. Presiunile ame?ricane au permis ceea ce Rusia nu dorea – anularea proiectului South Stream si inlocuirea lui la sud de Turkish Stream si la nord de o crestere a volumului conductei North Stream, spre ma?rea fericire a Berlinului. Daca Ankara ar avea inca posibilitatea de a furniza Europei gaz rusesc, pare sa fi pierdut definitiv acest vis de a aduce gaz din Qatar spre Europa prin teritoriul sirian, pentru ca intrarea Rusiei in razboi in Siria nu va permite o prabusire rapida a regimului lui Bashar al-Assad? asa cum se asteptau diplomatii ostili pu?terii actuale de la Damasc.
Pe harta proiectului conductei de gaz qataro-saudo-turc, acesta ar urma sa traverseze centrul Siriei (zona Palmira, ocupata de Statul Islamic) si apoi nordul regiunii Alep, inima zonei libere pe care Ankara dorea sa o stabileasca. Numai ca potentiala cadere a regimului sirian, pe care analistii si media o descriu ca pe un scenariu nedorit de Moscova, pare sa puna o problema la fel de importanta unei alte puteri de anvergura – China
China, in asteptare
Destabilizarea regionala in Li?bia, dar si in Irak a adus atingere considerabila intereselor Chinei. Beijingul consuma circa 50% din energia irakiana in 2013 si tendinta era de crestere in anii urmatori. In Libia, China avea numeroase interese si procedase la numeroase investitii pentru a avea acces la mana petroliera a tarii. Caderea lui Gadhafi a reprezentat o lovitura pentru Beijing si ne amintim ca mii de lucratori chinezi au fost evacuati cu nave si avioane de la rafinariile libiene.
Acum, China vede sursele sale de energie distruse din ce in ce de politica occidentala in regiune si Beijingul da o atentie speciala regimului de la Damasc, atat din ratiuni politice, cat si economice. Practic, sta in asteptare pentru a reda viata unui pro?iect gigantic de diplomatie economica – restabilirea „drumului matasiia”, initiat in 1996 de autoritatile chineze. Astazi, diferite tronsoane sunt luate in considerare, atat terestre, cat si maritime.
Nodul mediteranean este fundamental pentru permiterea conexiunii intre sudul Eurasiei si Oceanul Indian spre Europa. Si, in acest proiect, porturile turce, siriene si libaneze sunt privite de Beijing ca fundamentale. „Fara Damasc, nu exista coeziune globala pentru proiectul chinez al Drumului Matasii.a”? Proiectul Califatului al organizatiei jihadiste Statul Islamic pare sa interfereze cu proiectul chinez „Drumul Matasiia” si Beijingul ar putea, in viitorul apropiat, sa considere ca este datoria sa sa securizeze si stabilizeze zonele traversate de ruta …
