Ca in cazul oricarei figuri istorice controversate, posteritatea i-a conturat si regelui Carol al II-lea un profil mixt, cu bune si rele. In pachetul de „fapte bune” intra si contributia sa decisiva la participarea Romaniei la primul Campionat Mondial din istoria fotbalului (Uruguay, 1930). Iubtor de sport, Carol al II-lea a tinut mortis ca Romania sa fie prezenta la Montevideo, chiar daca urcase pe tron cu doar 35 de zile inainte de termenul limita pentru inscrierea in competitia mondiala. Hotararea sa a insemnat istorie nu doar prin premiera participarii noaste la un turneu final, ci si prin pasiunea insuflata romanilor pentru fotbal. Pentru acel fotbal.
*
Prima propunere pentru organizarea unui Campionat Mondial de fotbal a venit in mai 1928, la Congresul Federatiei Internationale de Fotbal Amator (FIFA), de la Amsterdam. 23 dintre delegatii prezenti au votat pentru si cinci impotriva propunerii. Un an mai tarziu, la Barcelona, a fost aleasa si tara gazda: Uruguay, dubla campioana olimpica si tara cu cea mai buna echipa de fotbal a momentului.
Batalia pentru organizarea primei editii a Campionatului Mondial a lasat insa un gust amar si a dus la boicotarea competitiei de catre mai multe tari europene. Olanda, Suedia, Spania si Ungaria au decis sa nu participe, gestul lor fiind urmat si de Italia.
In mai putin de trei decenii, numarul tarilor membre ale Federatiei Internationale de Fotbal Amator (FIFA) ajunsese la 41. Cu toate acestea, cu doar doua luni inainte de startul marii competitii din Uruguay, niciuna dintre natiunile Europei nu se inscrisese inca in turneu.
Un alt grup de tari europene (Germania, Austria, Cehoslovacia si Elvetia) au respins invitatia pe motiv ca cele doua saptamani cate dura calatoria cu vaporul pana in America de Sud era, totusi, o perioada prea lunga. Pentru a-i imbuna, organizatorii s-au oferit sa plateasca echipelor participante calatoria transatlantica. Nu a fost, insa, suficiet, multe tari au ales sa boicoteze competitia.
In plus, britanicii (Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord) nu puteau participa pentru ca nu erau membri FIFA. Asa ca, pana la urma, singurele tari care au acceptat sa faca lungul drum peste Ocean au fost Franta, Belgia, Iugoslavia si Romania.
Franta nu avea cum sa refuze invitatia, era patria lui Jules Rimet, presedintele de atunci al FIFA si initiatorul competitiei mondiale. Belgienii au acceptat participarea presati oarecum tot de FIFA, arbitrul finalei de la Montevideo fiind de-al lor. Iugoslavii, mai boemi, s-au lasat pur si simplu sedusi de oferta gazdelor, care le-au platit si calatoria cu elegantul transatlatic Florida, si cazarea in capitala Uruguayului. In cazul Romaniei lucrurile au stat un pic altfel, participarea noastra fiind decisa, cum aminteam, de Carol al II-lea. Povestea este redata chiar pe site-ul FIFA, intr-un articol intitulat Regele innebunit dupa fotbal al Romaniei.
Care e primul lucru pe care il face un rege ajuns pe tron? Ei bine, raspunsul e de-a dreptul scandalos: Regele Carol al II-lea a declarat ca prima si cea mai importanta prioritate a sa e sa isi trimita natiunea la viitorul Campionat Mondial FIFA. Problema aparent insurmontabila, insa, era ca regele a ajuns pe tron cu doar 35 de zile inainte de startul primei editii a importantei competitii de peste Ocean. Dar nu a contat: avea 37 de ani, era in verva si hotarat. Chiar daca echipa Romaniei jucase primul meci international cu doar opt ani inainte.
In cele din urma, regele, cu un efort considerabil, a reusit sa asigure un loc Romaniei la primul Campionat Mondial din Uruguay trimitand cererea de participare cu doar trei zile inainte ca termenul limita anuntat de FIFA sa expire. Monarhul a gratiat apoi toti jucatorii suspendati pentru diverse abateri si in loc sa il lase pe Costel Radulescu sa faca echipa, a ales singur jucatorii, scriu autorii articolului de pe siteul FIFA.
Au existat insa si probleme: o parte a celor mai buni jucatori din nationala Romaniei erau angajatii unei companii petroliere britanice, care nu era dispusa sa ii lase trei luni de zile in concediu cu plata, cat aveau nevoie pentru a participa la competitie. Mai mult de atat, conducerea firmei i-a amenintat pe jucatori daca vor pleca in Uruguay, la intoarcere nu vor mai avea loc de munca. Carol al II-lea, iritat, a pus piciorul in prag. Nu era prima data cand adopta acest comportament. L-a sunat pe directorul companiei petroliere si i-a dat de inteles ca daca jucatorilor sai nu li se va permite sa plece in Uruguay, va inchide compania. Bineinteles, problema s-a rezolvat rapid.
Citeste si: „Atunci m-am ridicat ca o tigroaica, din dragoste pentru tine, Carol, pentru ca mai credeam in tine”
Despre perioada pregatirilor de acum 85 de ani, povesteste capitanul nationalei Romaniei de atunci, Rudy Wetzer:
„18 martie [1930]. Am fost in pasaj, la „Imobiliara”. Se zvoneste ca echipa noastra nationala va pleca in vara in Uruguay, la Montevideo, pentru prima editie a Campionatului Mondial de Fotbal. Sa fie ceva adevar in povestea asta? Banuiesc ca sunt doar vorbe. Nu imi vine sa cred…
20 martie. Am trecut pe la „Mercur”, langa Telefoane. La „Mercur” se stie totul. Patronul pretinde ca nimic din lume nu dezleaga limba mai bine decat „Rieslingul Zaporojcenko”, specialitatea casei. De afacerea Montevideo se ocupa Octav Luchide. Totul, insa, e in mare secret. Asa e Luchide. Nu admite esecuri.
23 martie. De necrezut. Se aude ca Uruguayul plateste toate cheltuielile. Trebuie sa il gasesc neaparat pe Luchide. In pasaj se spune ca scrie cateva telegrame pe zi, cu directia Bruxelles. De ce Bruxelles?
29 martie.
– Octave! E advarat ce se aude cu Uruguayul?
-S-ar putea.
– Si ca platesc ei?
– Nu e exclus.
– Cate locuri?
– Probabil 20.
– Si de ce tocmai la dracu-n praznic?
– Sunt campionii olimpici din 1924 si 1928.
– De unde atatia bani?
– Vine lume multa la meciuri. Cu zecile de mii. Iar anul asta mai au si alte surse. Implinesc 100 de ani de la Independenta. Au construit si un stadion, „Centenario”. Aproape o suta de mii de locuri.
25 martie. Am intins planiglobul pe masa si am pus rigla intre Bucuresti si Montevideo. Pana in Gibraltar sunt aproape 3000 de kilometri. Dupa care vine Oceanul, inca 8000. Si asta in doua linii drepte. Nici macar nu am calculat burta Africii. Eu tot nu cred… […]
9 aprilie. Nimic. Nimic. Nimic.
19 aprilie. „Mercur”, opt sera. Mi-am recapatat brusc buna dispozitie. La o masa, vesel ca intotdeauna si pus pe glume, Costel Radulescu, unul din tartorii fotbalului nostru.
– Salve, Rudi!
– Buna, Costele.
– Felicitari, batrane!
– ?!
– Esti unul din cei 15 fotbalisti romani care vor constata pentru prima oara cum sare mingea pe gazonul emisferei australe.
– Lasa glumele.
– Nu glumesc deloc. […]
11 iunie. Plecam! Plecam! Plecam! Au iesit pasapoartele!”
Pe 16 iunie 1930, echipa Romaniei pleca din Gara de Nord si, pe 18 iunie, ajungea la Genoa. Aici, delegatia romana s-a imbarcat pe luxuosul Conte Verde. Dupa o scurta oprire, la Villefranche-sur-Mer, in Franta, li s-au alaturat si jucatorii din Hexagon. Era cu ei si presedintele FIFA, Jules Rimet, cu trofeul competitiei in geamantanul sau. A doua zi, transatlanticul o pornit in calatoria peste Ocean. Pe va urcasera intre timp si jucatorii belgieni, si Jean Langenus, arbitrul finalei de la Montevideo. Alte celebritati prezente pe Conte Verde: cantaretul de opera Feodor Saliapin, dansatoarea Josephine Baker si antropologul si fotograful Fosco Maraini. Giovanni Giotta, patronul celebrei cafenele Caffe Trieste din San Francisco, fondata in 1956, facea parte arunci din echipajul vasului.
Impresii aflam tot din jurnalul lui Rudy Wetzer:
„18 iunie. Am ajuns la Genoa. A fost foarte greu. Doua nopti in compartimente de clasa a doua. Ideea a fost a lui Octav. Am murmurat noi, dar a fost o idee buna. Din diferenta de pret – clasa si vagon de dormit – ne-am confectionat inca de la Bucuresti, pe credit, haine inchise.
Au fost doua nopti pierdute, e adevarat. Banci tari. Oase frante. Dar a meritat. E adevarat ca nu haina face pe om, dar o echipa de fotbal in haine frumoase e o adevarata echipa. Coboram. Se aud sirenele vapoarelor in port. […]
?19 iunie. Am plecat. Din orasul lui Columb. Spre oceanul lui Columb. Ne aflam pe …
