Ce inseamna industria lemnului in tara noastra? Multe fabrici straine, cu o capacitate de prelucrare care tinde sa depaseasca gradul de refacere a fondului forestier.
Dominata in special de companii austriece, piata de profil se poate lauda, in ghilimele cu mai multe reusite: aproape 400 de mii de hectare de padure taiate, cam cat 7 orase de marimea Brasovului, cu prejudicii financiare de 5 miliarde de euro si o evaziune anuala de 1 miliard de euro.Institutul National al Lemnului a fost infiintat in 1933. A fost mereu avangarda industriei mobilei si a jucat un rol extraordinar in dezvoltarea acesteia. Avea tehnologie, avea oameni super-calificati.”Aveam o cladire de trei etaje ca NASA, NASA e nimic, plina cu laboratoare. Bun. Acea cladire astazi este zero. Este rasa. Noi practic verificam, odata, toate exporturile de cherestea, tot mobiliarul care se exporta sau producea trebuia verificat”, spune Dan Dumitru Copacen, director general INL.Dar mai avea ceva, iar acel ceva a fost si unul dintre motivele care i-au atras sfarsitul: 100 de mii de metri patrati de teren in Capitala si alti 100 de mii in alte mari orase ale Romaniei.Apoi, incurca teribil planurile de expansiune ale fabricilor straine de prelucrare a lemnului, in special austriece.”Ce fac austriecii, ca ei voiau sa preia cercetarea, firmele austriece vroiau sa faca si cercetare la noi aici, nu le ajunge cat iau? Nu se sesizeaza nimeni ce se intampla la diverse fabrici mari austriece? Nu se sesizeaza nimeni ca fabricile isi certifica singure produsele?”, a mai spus Dan Dumitru Copacen, director general INL.Dar ce mai conteaza niscaiva substante cancerigene pe mobila de dormitor, sau a copilului cand profitul estimat de unii politicieni se prefigura la zeci de milioane de euro din cladiri de birouri si mall-uri? Asa ca AVAS a facut ce a facut si a indatorat institutul. Iar unele metode erau de-a dreptul hilare: angajatii figurau cu un consum lunar de apa, de fiecare, de aproape 5 mii de litri!Ceea ce a urmat reprezinta poate ceea mai mare hotie din istoria contemporana a statului roman: privatizarea institutului de cercetare, a institutelor de cercetare in general.A fost vandut pe bucati, pe nimic, arhivele au disparut, iar cercetatorii au luat calea somajului.Un rol important in distrugerea acestui obiectiv de importanta strategica l-a jucat? regele sardinelor, Said Baaklini.Peste trei zile nu va mai exista acest Institut. Unicul lui angajat, directorul „in general”, cum isi spune cu amaraciune, va pleca acasa. Iar in curand, poate ca nu vor mai exista nici paduri. Pentru ca nu-i asa, codru-i frate cu romanul. Pacat ca ne-am certat.
