Privind-o, am senzatia ca e un om care a vrut sa iasa din timpul sau. Cu ultimele-i puteri, dar si cu o vointa de nezdruncinat, si-a pus in gand sa ne faca o vizita. Asa am ocazia sa o cunosc pe Margareta Wechsler?Dinu. La prima vedere, cel mai bulversant aspect al acestei femei este varsta,?107?ani. Dar nu este nici pe departe asa.
Ma uit la tablourile pe care le-a realizat. Si imi dau seama ca sunt acolo oameni si locuri care nu mai exista azi. Dar pe care Medi le-a vazut cu ochii pictorului. Uite, de pilda, „Portret de femeie din Balcic”, din 1939, apoi o imagine si mai veche, din Grecia, „Acrotiri”, din 1937. Dar putem sa coboram si mai mult pe scara istoriei, pana in 1933, de cand dateaza „Portretul domnisoarei Adelstein”. Sunt apoi o serie de peisaje de pe tot cuprinsul Romaniei, din anii `60, `70, `80. Stau putin de vorba cu autoarea tablourilor si o intreb cum calatorea prin tara, pentru ca aud despre cele mai neasteptate locuri, Mangalia, Viseul de Sus, Jurilovca, Medgidia, Sinaia, Cozieni, Brezoi, Priboaia, Varatic, Vatra Moldovitei, Siret, Piatra Neamt, Iasi, Falticeni, Izvorul Muresului, Sibiu, Deva, Abrud, Campeni, Valea Vinului, Telega, Targoviste, Constanta, Harsova, Macin, Rucar, Tulcea. Poate ca vi se pare lunga aceasta lista. Si inca nu e completa, pentru ca a fost in mult mai multe locuri. Am vrut sa dau numele acestor localitati, ca macar citind sa simtiti anvergura efortului interlocutoarei mele. Din ce inteleg, cum imi povesteste, pleca la drum cu rucsacul in spinare, mergea pe jos distante mari, ba mai apela si la cate o masina, daca se oprea cineva s-o ia. O ascult si simt senzatia aceea de libertate, a calatorului, care are deasupra cerul si sub picioare asfaltul, pietrisul sau noroiul. Ultimele sale tablouri dateaza de la mijlocul anilor `80. Dupa aceea, uitarea s-a asternut peste acest artist. Parca isi terminase, totusi inainte de vreme, destinul. Si, chiar daca a continuat sa traiasca, nu mai exista absolut deloc pentru timpurile actuale.
O altfel de arheologie
Am ocazia sa va prezint un alt personaj, pe Luiza Barcan, critic de arta. Ea este cea care, alaturi de Alexandru Nancu, demareaza in anul 2002 un amplu proiect al Fundatiei HAR. Este o altfel de arheologie, daca putem spune asa. Pentru ca nu se scot la lumina zilei, din strafundurile pamantului, monede sau vase din lut ori statuete. Sunt dezgropate din vagauni si mai intunecoase, de data asta ale uitarii, suflete, oameni. Este vorba despre artisti plastici formati in perioada interbelica. Pe care, asa cum imi spune Luiza, i-a gasit in cele mai neasteptate locuri. Neasteptate, as completa eu, in sensul de marginale. „Cu totii uitati si ignorati, atat in vremea comunismului, cat si dupa 1990”, zice noua mea cunostinta. Nenumaratele drumuri prin tara dau roade, pentru ca sunt redescoperiti nu mai putin de 40 de pictori, de la Eva Cerbu si Traian Bradean, Lili Pancu, Sabina Negulescu, Nuni Dona, Coca Metianu, pana la Aurel Cojan si Sultana Maitec. Numai cateva exemple. Exista doua elemente comune la acesti oameni. Cu totii sunt nascuti inainte de 1930. Un fapt si mai important este ca s-au format ca artisti la scoala unor nemuritori ai artei romanesti, precum Camil Ressu, Jean Steriadi, Nicolae Tonitza, Nicolae Darascu, Alexandru Ciucurencu. Dar, tine sa precizeze Luiza Barcan, cea mai mare surpriza o are in 2003, cand afla despre Margareta Weschler Dinu. Pretioasa informatie vine chiar de la eleva ei, artistul plastic Maria Constantin. „A fost o intalnire providentiala pentru mine. Un moment de gratie. Suntem martorii unui miracol. Medi este un adevarat tezaur uman viu”, o vad pe Luiza Barcan cu cat de multa insufletire vorbeste. Aflu in discutia de acum, in ceea ce o priveste pe Maria Constantin, ca adesea, in anii `80, o insotea pe Medi in calatoriile sale prin tara, in cautarea acelor peisaje care sa fie transpuse pe panza.
„Daca nu ma lasati sa merg, sa dispareti din fata mea”
Si iata-ma acum, la inceput de primavara, in anul 2016, in momentul cand eu insumi am ocazia s-o cunosc pe Medi Dinu, in Centrul Cultural „Casa Artelor” din Sectorul 3, unde se desfasoara o expozitie care cuprinde tablouri si desene realizate de personajul nostru in diverse perioade ale vietii sale artistice. Aparuse la un moment dat zvonul ca Margareta nu va participa la vernisaj, din cauza unui nefericit accident, in urma caruia avea o durere mare la piciorul drept. Se impiedicase in pragul unei usi. La varsta asta, din cate mi se spune, Medi e inca foarte activa. Merge peste tot. E si normal, ma gandesc, amintindu-mi de ceea ce stiu deja, calatoriile ei de-o viata. Atunci cand s-a pus problema daca sa vina sau nu la vernisaj, avand in vedere circumstantele, Medi, imi spun apropiatii ei, a reactionat vehement. Adica ceva de genul, „daca nu ma lasati sa merg, sa dispareti din fata mea”. Si uite asa, in scaunul cu rotile, adusa cu masina, pictorita nascuta in 1909 intra pe usa principala a salii in care tablourile ei sunt expuse. Pare usor afundata in ganduri, dar in momentul in care ma apropii si-i pun cateva intrebari, isi concentreaza atentia asupra mea si dialogul se leaga fara nici cea mai mica dificultate. Asa imi spune ca a vazut lumina zilei in judetul Valcea, in orasul Brezoi, si ca acasa parintii o alintau Medi. Citeste ziare si reviste, carti. Cititul a fost o alta mare pasiune a sa. Aflu de la nepoata ei, Katy Zaharieva, venita tocmai din Bulgaria pentru acest eveniment, ca bunica este genul de om care stie sa spuna, raspicat, a”da” sau „nu”. Katy evoca anii cat a stat in casa bunicii, a”cei mai frumosi” din viata ei. „Atunci m-am format ca om”, adauga ea. Unii spun ca longevitatea depinde de cum ai stiut sa te feresti de boli, altii cauta explicatii in legatura cu hrana sau cu felul in care gestionezi problemele pe care le ai, adica sa nu te lasi prizonierul stresului. Medi are insa o cu totul alta explicatie. „Eu nu am urat pe nimeni. Pentru mine, secretul fericirii inseamna sa te uiti cu atentie la ce a creat Dumnezeu, la natura, la oameni”.
Belle Arte, Mastematica, Filozofie
A fost odata ca niciodata o fetita din Brezoi care, la trei ani, statea pe malul Lotrului si prindea pestii cu privirea, apoi ii aseza cu grija pe hartia ei, cu ajutorul creionului. Margareta spune ca de la trei ani a inceput sa deseneze, iar mai tarziu primeste indemnul de la profesorul Costin Petrescu de a-si urma …
REPORTAJ. A inceput sa deseneze cu 104 ani in urma: Remarcabilul destin al pictoritei Medi Dinu
