Putin cunoscute, neglijate de comunitati, se topesc asemeni mormintelor care le inconjuara. Vorbim totusi de o neasemuita comoara a Romanei – bisericile din cimitire. Constructii mici, din lemn, unde clopotele au tacut pe vecie. Cum autoritatile nu fac nimic pentru salvarea secularelor lacasuri de cult, diverse asociatii profesionale si civice au pornit, de cativa ani, un ambitios proiect de restaurare.
„Zorii civilizatiei romanesti”
Bisericile din lemn reprezinta „zorii civilizatiei romanesti”, spunea candva Nicolae Iorga. Dar cine sa mai ia azi in seama astfel de cuvinte, in era termopanelor?! Cu totul special este cazul lacasurilor de cult din cimitire. Mai grav este ca in diverse comunitati rurale asemenea constructii au fost cu totul abandonate. Nici slujbe nu se mai fac, lemnul a putrezit, prin acoperis ploua, iar cand vezi o asemenea silueta beteaga o compari mai degraba cu un om cazut la pat. Semnalul de alarma e tras inca din anii 2007-2008 de Fundatia Dala, in privinta bisericilor din patru judete – Hunedoara, Sibiu, Gorj si Valcea – 60 de constructii fiind intr-o avansata stare de degradare. S-ar putea spune primele 60 pe lista prioritatilor, pentru ca biserici din lemn, in cele patru judete, sunt de ordinul sutelor. Daca te duci intr-un sat si intrebi cui apartine biserica din cimitir, nimeni nu stie sa spuna clar, constata arhitectul Serban Sturdza. Comunitatile au investit bani mai degraba in biserici noi, in centrul satului. Culmea e ca lacasurile de cult vechi sunt inscrise in lista de patrimoniu. Dar asta nu inseamna ca lacatele n-au ruginit pe usile care n-au mai fost deschide de zeci de ani.
Schimbarea de mentalitate
Despre salvare sau salvgardare se vorbeste acum, intr-o actiune in care s-au implicat, intre altii, Ordinul Arhitectilor din Romania si Fundatia Pro Patrimonio. Sustinute de fonduri private, colecte publice, dar si de voluntari, restaurarile sunt in plina desfasurare. Asta inseamna …
