Grandoarea spectacolului prilejuit de „Jubileul de Diamant” al incoronarii Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii a readus in atentie un detaliu, un… „ingredient” uitat. Uitat in primul rand pentru ca, in Anglia, data fiind logeviva domnie a Elisabetei, el nu a mai fost folosit de 60 de ani. Uitat apoi pentru ca nu sunt multi cei care cunosc „reteta” lui secreta si arareori se mai gandeste cineva la acesta ca la ceva care face parte, de mii de ani, din existenta fireasca a unei monarhii. In plus, omenirea mai are atat de putini regi si imparati si-atat de putini printi mostenitori, care sa aiba candva nevoie de acest sacru „ulei al Ungerii”!
Mult-mediatizatul eveniment al monarhiei britanice ne-a reamintit ca regii sunt regi prin vointa divina ? „unsi ai Domnului” si „unsi domnitori” ?, iar aceasta „ungere” are loc si la propriu, in momentul incoronarii, fiind parte a unui ritual.
Dar cine „fabrica” uleiul sacru? Dupa ce reteta? Ce anume ii da sacralitate? Ei bine, am aflat, zilele acestea, ca reteta uleiului sfant al ungerii unui rege a fost dictata lui Moise chiar de catre Dumnezeu si se afla in paginile Vechiului Testament. De la Moise incoace, toti regii lumii au fost unsi cu uleiul pregatit dupa reteta pe care o gasesti in capitolul 30 din Exodul. Am deschis si eu cartea sfanta, am foiletat-o si, ajungand la capitolul cu pricina, am gasit intr-adevar reteta (semn ca bunul Dumnezeu nu a lasat la voia intamplarii o chestiune care este foarte importanta, cum este cea a celor care sunt meniti sa conduca destinele popoarelor).
„Reteta seceta” se afla, deci, la indemana oricui. Se afla si nu prea… caci iata ce i-a dictat Dumnezeu lui Moise: „Sa iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli de smirna aleasa; jumatate din aceasta, adica doua sute cincizeci sicli de scortisoara mirositoare; doua sute cincizeci sicli trestie mirositoare; cinci sute sicli casie, dupa siclul sfant, si untdelemn de masline un hin; si sa faci din acestea mir pentru ungerea sfanta, …
