N-am gustat alvita de casa decat o data in viata si in trecut (trist spune poetul: „ma-mprospatez cu dulcea-mi tinerete mergand duios spre clipa ce-a murit, iar clipa viitoare tot spre moarte-i, ca-ntr-o capcana sunt, dar sunt, si-s bucuros, chiar numai si de-atat”). E o joaca pentru copii cu dinti buni si devreme la masa.
Sub Baterea alvitei insa se intelege o datina, care se face totdeauna in ziua de Lasatul secului si care e uzitata mai cu seama intre copiii din Muntenia. Leaga o sfoara de o grinda, in dreptul mesei sau in alt loc undeva; de capatul sforii leaga un cocolos bun de alvita, si apoi toti copiii stau roata de jur imprejurul mesei cu gurile cascate ca sa poata prinde cocolosul de alvita.
Unul poarta sfoara de jur imprejur pe la toti si, cand se apropie botul de alvita pe la gurile lor, ei se rapad asupra …
