Blogurile de miercuri abordeaza vulnerabilitatile Europei in fata atentatelor teroriste, dar si profilurile autorilor atacurilor de la Bruxelles.
Moise Guran constata ca sentimentul general dupa?atentatele de Bruxelles?este cel al neputintei in fata inevitabilului: „Sa fim sinceri, toti stiam ca se va intampla din nou. Si cand zic toti, ma refer la toti din Europa.?De asemenea, probabil ca toti simtim ca este greu de crezut ca nu vor mai fi si alte atentate, ca am intrat intr-un ciclu despre care nici nu stim cum s-ar putea termina”.
In context, cheia problemei este „intrebarea – de ce autoritatile europene sunt neputincioase, de ce sofisticatele servicii secrete nu afla la timp, cum este posibil ca, o data la cateva luni, sa se desfasoare astfel de evenimente ce presupun coordonare, planificare si o executie cvasi-militara, iar satelitii americani sau spionii europeni sa nu mai poata face decat actiuni de cautare a autorilor dupa ce astfel evenimente tragice au loc”.
Adelin Petrisor analizeaza profilul celor trei suspecti ai atentatelor prezentati de presa belgiana intr-o captura de pe camerele de securitate. „Loviturile din capitala Europei nu sunt incropite, nu sunt organizate de azi pe maine. Pentru o astfel de operatiune teroristii au nevoie de bani, oameni pregatiti si mai ales timp. Da, Belgia plateste acum pretul unor politici publice indoielnice” – constata jurnalistul.?
El crede ca „politicienii nu au facut nimic pentru a integra zecile de mii de imigranti veniti din Africa si din Orientul Mijlociu. Au preferat sa-i lase sa se zbata-n saracie, sa acumuleze frustrari. Asa au aparut zone precum?Molenbeek, district in care serviciile de securitate calca rar si cu teama. Normal ca aici imigrantii radicalizati si-au vazut nestingheriti de treabaa??Gruparile teroriste au deci de unde sa aleaga. Belgia este una dintre tarile cu cei mai multi cetateni combatanti in Irak sau Siria. In aceste conditii, ma tem ca vom mai avea atacuri teroriste”.?
Catalin Tolontan incearca sa surprinda cateva imagini din lumea libera: „ca europeni putem polemiza ireverentios, dar fara sa ne urim. Putem sa ne aparam drepturile fara sa ne izolam. Dar, mai presus de orice, pretuim libertatea”. El scrie despre?exemplul unui sportiv musulman,?Sulley Muniru.? ?
„Steaua a cistigat cu 3-1. Isi ia covorasul, se indreapta cu fata spre Mecca, ingenuncheaza si isi incepe rugaciunea.?Zeci de oameni privesc scena.?Stadionul din Ovidiu e undeva in cimp, in afara localitatii. Aici joaca Viitorul, echipa lui Hagi. Aici, sub pamintul crapat al Dobrogei, dogoresc focurile Asiei, cum scria deunazi Razvan Boanchis.?Aici se intretaie Occidentul si Orientul si aici se roaga, netulburat, ghanezul Muniru. Un tinar de 24 de ani e liber sa-si invoce Profetul.?Insotiti de murmurul salat-ului musulman, spectatorii zimbesc si trec mai departe, vorbind despre fotbal si despre …
