Paginile ziarului „Romania libera” au reflectat evenimentele istorice petrecute de-a lungul ultimilor 138 de ani. Primul numar al cotidianului a aparut duminica 15 mai 1877. Uneori, mai ales in perioada comunista, redactorii ziarului nu au putut sa scrie toate informatiile pe care le detineau. Insa acum vad lumina tiparului o serie de informatii din culisele puterii, in incercarea de a recupera o serie de amanunte semnificative din istoria inca nescrisa a Romaniei.
Debut in presa in anii stalinismului
In 1950, pe cand aveam doar 19 ani, am fost cooptat in calitate de corespondent al RL pentru judetul Tarnava Mare. In acei ani, marcati puternic de stalinism, am gasit in redactia din Bucuresti, unde am fost tinut mai mult timp pentru acomodare si formare, un colectiv relativ tanar. Era redactor-sef Mircea Radulescu, un evreu onest, care-i lasa pe ziaristi sa-si faca treaba. In „priza” ne tineau insa redactorii-sefi adjuncti si, desigur, secretarul general de redactie, Al. Cornescu, cel care a ramas pe „baricade” decenii intregi, pana la pensie. Acesta a fost un adevarat coordonator al muncii din redactie, calm, onest si clarvazator. Adica stia al naibii de bine sa inlature, discret, asperitatile ce ar fi putut crea dificultati autorului si redactiei, in general, in acei ani teribili.
In acei ani, am aflat povesti despre aparitia „Romaniei libere” in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Legenda ziarului spunea ca el a fost tiparit in ilegalitate (1943) pe foi detasate, trase la o tipografie plana, ascunsa intr-o pivnita. Munca ar fi fost executata de un tipograf ce a stat acolo, zidit, timp de doi ani. Aceeasi legenda mai spune ca el comunica cu exteriorul doar ?printr-un geam cu zabrele, situat la nivelul solului imobilului respectiv. Acest tipograf, spunea legenda, dupa „eliberarea Romaniei de catre trupele sovietice”, a studiat Medicina si a practicat profesia de medic. Nu l-am cunoscut personal si deci nu stiu cat adevar a fost in acesta legenda. Cert este ca atunci cand PCR era in ilegalitate, spuneau ilegalistii pe care i-am cunoscut, circulau asemenea foite tiparite, ceva mai mari decat o palma. Unele texte publicate pe aceste foi aveau drept sursa un post de radio care se intitula tot „Romania libera”.
Mihail Sebastian, redactor la „Romania libera”
Tot in primele saptamani pe care le-am petrecut in redactia „Romaniei libere” am aflat ca, pentru o scurta perioada de timp, una dintre marile personalitati ale culturii romanesti a lucrat pentru acest ziar. Astfel, printre primii sai redactori de dupa 23 august 1944 a fost scriitorul Mihail Sebastian. Acesta, in noaptea istorica de 23 august, a scris mult – dupa cum declara in jurnal sau – pentru „Romania libera”. Dar, tot ?conform jurnalului sau, nu i-a placut atmosfera din redactie. Astfel, el a scris in acest jurnal: „Ma felicit ca experienta mea la „Romania libera” s-a terminat repede, inainte de a-mi fi angajata acolo semnatura. Ar fi fost imposibil sa lucrez sub un regim de comitete secrete, imbecilitatea indoctrinata e mai greu de suportat decat imbecilitatea pur si simplu. (…) In trei zile – mai adauga Sebastian – , dupa navala lui Graur (lingvist renumit, care a lucrat, la randul sau, in redactia „Romaniei libere”) si a bandei lui, am inteles ca intru intr-o redactie terorizata de conformism”.
Citeste si:?INTERVIU. Petre Mihai Bacanu: Unica libertate care s-a obtinut cu adevarat a fost libertatea de expresie
De fapt, la cativa ani dupa disputa dintre Mihail Sebastian si Alexandru Graur, oamenii vorbeau in redactie, pe soptite, ca ziarul ar fi fost infiintat de Alexandru Graur cu scopul de a sutine evreii si, mai ales, emigrarea lor in Palestina, dar ca Partidul a pus piciorul in prag si a adus ziarul sub calcaiul lui. PCR a intitulat „Romania libera”, intial „ziar patriotic”. In primele sale numere din seria „comunista”, ziarul lansase lozinca ,,Totul,pentru front, totul pentru victorie”, ceea ce i-a adus, in final, decorarea, de doua ori, cu cel mai inalt ordin al Romaniei de atunci. Aceasta atentie, concretizata in decoratii, i-a fost acordata deopotriva si „Scanteii”. Nici nu se putea altfel.
Tot in anul 1950 am aflat ca, inainte de Mircea Radulescu, redactor-sef a fost Nicolae Bellu, si el evreu, numit apoi, chiar in zilele cand eu imi facusem aparitia in redactie, director general al Cinematografiei abia infiintata. Asa incat, in afara de faptul ca l-am vazut de cateva ori in redactie, cu treburi legate de noua lui functie, nu l-am cunocut aproape deloc. Se vorbea, insa, de el ca de un intelept, fiind regretata plecarea lui,?
Grigore Preoteasa la carma ziarului, iar fratele lui Ceausescu – redactor
Dupa Mircea Radulescu, a venit la carma ziarului Grigore Preoteasa (primul socru al lui Adrian Nastase, ?cunoscutul lider al PSD). Grigore Preoteasa era un activist mai instruit al Partidului Comunist ce acaparase puterea sub obladuirea trupelor sovietice. Dupa cateva zile petrecute in redactie, Preoteasa a fost numit ministru si, dupa alte cateva, secretar al Comitetului Central cu problemele de propaganda, iar din aceasta calitate supraveghea intreaga activitate publicistica din tara. Grigore Preoteasa a pierit, din ?pacate, caci se zicea ca a fost un om onest, in avionul ce a cazut in preajma Moscovei, pe la sfarsitul anilor 1950. Pe atunci, Florea Ceausescu (fratele lui Nicolae Ceausescu, care avea rangul de general), venit in redactie taran-taran, cu creionul chimic dupa ureche, lucra alaturi de mine la RL, la sectia agrara. Practic, Florea Ceausescu trebuia sa indeplineasca rolul de jurnalist. El a fost sursa cea mai directa si reala referitoare la accidentul de avion in care a pierit Preoteasa. Si asta pentru ca el, Florea, a fost trimis, in acele zile triste, sa stea cu fratele lui, Nicolae Ceuasescu, la un spital din Moscova, unde a fost internat imediat dupa accident, asa ca a aflat o serie de informatii direct de la sursa.
Adevarul despre accidentul de avion in care a fost ranit Ceausescu
Cu ajutorul lui Florea deci, am putut reconstitui adevarul despre acel accident. Nimeni nu si-a putut explica cum de un avion, care, e drept, zbura pe o vizibilitate zero din cauza unei cete dese, dar era dirijat prin radio si radar, a primit comanda sa aterizeze din partea controlorilor de la sol, cand era, de fapt, deasupra …
