Anuntul secretarului american al Apararii, Ashton Carter, privind cresterea de peste patru ori, de la 789 de milioane la 3,4 miliarde de dolari, a bugetului destinat asigurarii apararii statelor din Estul Europei de amenintarea rusa, a generat reactii de satisfactie atat la Bruxelles, cat si la Bucuresti.?Aceasta satisfactie risca sa mascheze insa, faptul ca Romania nu are o strategie coerenta de a raspunde unei Rusii tot mai agresive.
Un studiu realizat de experti romani si americani pentru think-tank-ul Center for European Policy Analysis (CEPA) scoate in evidenta lipsurile grave ale gandirii strategice romanesti in relatia cu Estul, precum si o totala lipsa de riposta in unele zone cruciale, cum ar fi razboiul informational.
Prim-ministrul Dacian Ciolos si Ministerul de Externe au salutat cresterea bugetului destinat de Pentagon European Reassurance Initiative (ERI), Initiativei de Reasigurare Europeana menita sa descurajeze actiunile agresive ale Rusiei indreptate spre statele din flancul estic al NATO – statele baltice, Polonia, Romania – tari aflate „in prima linie” a noii cortine de fier pe care Moscova o traseaza in Europa. Dintre liderii politici, numai Monica Macovei a avut o reactie pozitiva, ceilalti fiind mult prea preocupati pentru a-si pierde vremea cu lucruri triviale precum Rusia si securitatea la Marea Neagra, desi aproape toti au in CV o diploma la Colegiul de Aparare sau la Colegiul de Informatii, unde au devenit „experti” in geopolitica regionala.
Vestea buna, vestea proasta
Entuziasmul oficialilor romani este justificat in buna masura pentru ca, in discursul in care a anuntat bugetul pe anul viitor, Carter a identificat pentru prima oara dupa multa vreme Rusia drept principala amenintare la adresa securitatii Statelor Unite si a aliatilor sai, si a decis sa aloce fonduri substantiale pentru a garanta securitatii aliatilor. Dupa sapte ani in care administratia Obama s-a retras gradual din afacerile globale incepand cu Europa, discursul de marti al sefului Pentagonului semnaleaza o revenire a Statelor Unite din punct de vedere militar pe continentul european, ceea ce pentru tari ca Romania nu poate fi decat o veste buna.
Tot o veste buna o reprezinta si faptul ca cea mai mare parte a acestor fonduri se vor duce in instalarea pe teritoriul acestor state a armamentului greu, vehiculelor blindate si echipamentelor moderne, adica exact ceea ce lipseste din arsenalul acestor tari, in cresterea numarului de exercitii militare comune, precum si in finantarea unui sistem complicat de rotatie a trupelor care va permite mentinerea in permanenta a unei brigazi mecanizate in statele baltice, Ungaria si Romania, adica a in jur de 5.000 de militari.
Operatiunea este costisitoare pentru ca este menita sa ocoleasca prevederile Actului Fondator NATO-Rusia din 1997 prin care NATO se angaja sa nu instaleze baze militare permanente si armament nuclear pe teritoriul noilor state membre ale Aliantei. Ca urmare Pentagonul are in plan un sistem de tip „heel to toe” ca in proba de mars din atletism in care un picior trebuie sa ramana in permanenta pe pamant, prin care aceasta forta de descurajare se va afla tot timpul in regiune, chiar daca trupele vor fi rotite pe baze regulate. Acestea sunt vestile bune: Avem deja sase noi comandamente NATO in regiune, inclusiv in Romania, vom avea o mult prea necesara desfasurare de echipamente militare moderne pe teritoriul Europei de Est si o prezenta militara americana cvasipermanenta.
Vestea proasta este ca nimeni nu stie cat vor dura aceste masuri. Mass-media romanesti au prezentat in cvasi-totalitatea lor informatia privind cresterea bugetului apararii Europei de Est dintr-un articol publicat de New York Times si au neglijat o precizare din acelasi articol care ar trebui sa mai taie din entuziasmul general. Toate aceste masuri nu sunt menite pe termen lung sau mediu, ci pe o perioada de un an. Cum nici oficialii romani nu sunt obisnuiti sa sape dincolo de suprafata, au preluat vestile bune livrate de presa romana si nu s-au preocupat sa reactioneze la partea neplacuta.
Daca ar fi fost mai atenti, ar fi citit in acelasi articol opinia exprimata de Todd Harrison, director pentru analiza bugetului apararii al Center for Strategic and International Studies (CSIS), potrivit caruia aceasta crestere a bugetului „s-ar putea sa nu reuseasca sa ofere reasigurarea aliatilor est-europeni pentru ca lasa decizia privind viitorul cheltuielilor militare americane in Europa in sarcina viitoarei adminstratii”. „Daca vrei sa dai asigurari aliatilor nostri din Europa, avertizeaza Harrison, trebuie sa le arati ca ai un plan pentru viitor”. Or, tocmai acest plan pe termen mediu si lung lipseste din strategia americana in regiune. De aceea, indiferent cine va veni la Casa Alba, preocuparea pentru a formula o astfel de strategie regionala coerenta si eficienta pentru viitor ar trebui sa fie o prioritate pentru o tara ca Romania. Din pacate, aceasta strategie nu pare sa existe.
Flotila Marii Negre, un pod prea indepartat?
Planul de actiuni strategice pentru 2016 prezentat de Ministerul Apararii Nationale luna aceasta contine lansarea initiativei pentru constituirea unei Grupari navale NATO in Marea Neagra, denumita generic „Flotila Aliata in Marea Neagraa” / „Black Sea Flotilla”. Fara indoiala, o flota NATO la Constanta ar reprezenta un raspuns puternic la anexarea Crimeii si consolidarea prezentei militare ruse, navale, aeriene si terestre in aceasta regiune. Problemele sunt insa in acest moment uriase. Prin conventia de la Montreux, navele militare non-riverane nu pot stationa decat o perioada limitata in apele Marii Negre si, in plus, tonajul lor este limitat prin aceeasi Conventie.
Prin urmare, nu este posibil ca statele non-riverane sa stationeze permanent nave la baze din Marea Neagra. Singura solutie ar fi o flota comuna a celor trei state NATO din regiune, Romania, Turcia si Bulgaria. Or, o astfel de initiativa ar intampina dificultati (geo)politice, logistice si financiare enorme incat de la inceput. Pe termen lung si foarte lung poate ca ar putea fi realizata, dar pana atunci, Romania are nevoie de o strategie la Marea Neagra care sa si functioneze.
Cum raspunde Romania ?provocarilor post-Crimeea?
Potrivit unui studiu realizat de un grup de lucru romano-american prezidat de Iulian Fota sub egida CEPA, Romania se confrunta cu patru mari riscuri in contextul creat de agresiunea rusa asupra Ucrainei, anexarea peninsulei Crimeea si militarizarea agresiva a regiunii Marii Negre de catre Rusia, Romania se confrunta cu …
