Cu cateva zile inainte de summit-ul NATO, avem confirmarea aliatilor ca Romania nu va pleca de la Varsovia? cu mana goala: un plan de aparare imbunatatit. Ceea ce nu pare mare lucru in comparatie cu batalioanele ce urmeaza sa fie desfasurate pe teritoriul Poloniei si tarilor baltice, dar nici putin lucru nu e, avand in vedere ca acum doi ani nu aveam nici un fel de plan. Ceea ce spune multe despre cum se desfasoara lucrurile cu adevarat in interiorul NATO si ce dificultati trebuie sa infrunte Romania.
Citeste si:?Summit NATO. Romania se indreapta spre cel mai mare esec de securitate nationala
Vreme de zece ani, de la aderarea la NATO si pana la summit-ul de acum doi ani din Tara Galilor, Romania a fost membra a aliantei (aproape) doar cu numele. Romaniei si Bulgariei li s-a refuzat un plan de aparare amanuntita de urgenta (asa numitul plan de contingenta) pentru ca liderii politici ai NATO nu au considerat ca cele doua tari au nevoie de asa ceva. Nici macar polonezii si balticii nu au avut parte de astfel de planuri pana in 2010 dar stim din telegramele Wikileaks ca pana la acea data fusesera realizate si implicau noua divizii NATO si un numar considerabil de nave de razboi si nave de asalt, suport aerian etc. Polonezii sunt membri NATO din 1997, deci au avut si ei de asteptat destul de mult pana cand NATO s-a decis sa faca planuri de aparare. Cum se explica aceste intarzieri? Simplu spus, prin directiva politica. Din 1991 incoace, cuvantul de ordine absolut, mantra repetata de cateva ori pe zi de intregul leadership occidental de politica externa, de la Casa Alba pana la Berlin via Bruxelles a fost ca „Rusia nu reprezinta o amenintare”. Nu a avut nici o importanta ca statele din Est atrageau atentia ca lucrurile stau cu totul altfel, chiar si tari neutre dar familiare cu problema precum Finlanda, dadeau discret semnale semnificative. Principiul ca „Rusia nu reprezinta o amenintare” o data proclamat, el a fost asumat ca o realitate strategica. Prin urmare, NATO se afla intr-o situatie imposibila. Ca sa faci planuri de contingenta pentru statele din Est, erai obligata ca Alianta sa identifici un potential agresor de care te aperi si cum in regiune alt potential agresor in afara de Rusia nu exista, NATO era obligata, pentru a face planuri de aparare sa ia in considerare o posibila agresiune rusa. Dar aceasta premisa o data asumata ar fi insemnat ca NATO ia totusi in considerare ca Rusia ar putea reprezenta o amenintare, ceea ce contrazicea linia politica oficiala. Drept pentru care, timp de zece ani, statele din Est au fost lasate fara planuri de aparare. Abia in 2009-2010,dupa agresiunea rusa asupra Georgiei din 2008, polonezii si balticii au reusit sa-i convinga pe Aliati sa elaboreze totusi aceste planuri. Cand Romania a spus ca vrea si ea tratament egal, NATO a spus ca nu, ca nu exista nici o amenintare la adresa Romaniei, de parca Georgia ar fi fost riverana la Marea Baltica.
Citeste si:?Cum risca incompetenta Romaniei sa faca din Marea Neagra un lac rusesc
Se spune ca i-ar fi luat lui Bogdan Aurescu doi ani de negocieri pana sa primeasca acceptul NATO de a elabora astfel de planuri de aparare, aprobate in cele din urma in primavara lui 2014, inaintea …
