Romanul care a devenit regele cafelei din Londra

Emigrantii romani din Marea Britanie au un predecesor ilustru. Este vorba de omul de afaceri Barbu Ionescu, cel care a devenit in perioada interbelica un adevarat rege al cafelei in Londra. El a fondat un lant de cafenele care poate fi comparat cu Starbucks. Barbu Ionescu a emigrat in Marea Britanie din cauza saraciei si a inceput de jos, ca spalator de vase intr-un restaurant. Cu noroc si cu un acut simt al afacerilor, a reusit sa acumuleze o avere imensa, de milioane de lire sterline. In perioada interbelica, Barbu Ionescu a devenit unul dintre principalii sustinatori ai lui Carol al II-lea, inainte de Restauratia din 1930.
Aroma cu noroc
Povestea de succes a lui Barbu Ionescu a inceput in primele saptamani petrecute la Londra. Emigrantul roman si-a gasit o slujba modesta. El spala vase intr-un restaurant din celebrul cartier londonez Soho. Intr-una dintre zile, in timp ce se afla la munca, Barbu Ionescu a auzit niste clienti care se plangeau de calitatea cafelei care le fusese servita in restaurantul in care muncea el. Prin traditie, britanicii sunt mari consumatori de ceai, nu de cafea, iar in perioada interbelica, locuitorii arhipelagului britanic incepusera sa descopere farmecul cafelei de calitate. Acesta este contextul in care Barbu Ionescu si-a luat inima in dinti si le-a propus clientilor nemultumiti sa ii dea prilejul sa spele onoarea restaurantului. Curiosi, acestia au acceptat, iar Barbu Ionescu le-a preparat o cafea in stil turcesc, la ibric, tare si dulce. Clientii au fost entuziasmati de cafeaua servita de roman, iar vestea despre restaurantul cu cea mai buna cafea din Londra s-a raspandit rapid. Fluxul tot mai mare de clienti l-a determinat pe patronul lui Barbu Ionescu sa il promoveze. Mai intai, acesta a devenit chelner. Servea cafeaua pe care o prepara el insusi. Apoi, Barbu Ionescu a devenit asociatul patronului sau. Pentru ca restaurantul respectiv, desi fusese marit, nu mai facea fata numarului tot mai mare de clienti, in cele din urma, Barbu Ionescu a dezvoltat o adevarata retea de cafenele. La fel, cafeaua Barbu devenise una dintre cele mai apreciate in epoca. Barbu Ionescu a investit cu cap profitul obtinut din comertul cu cafea si a devenit unul dintre cei mai bogati romani din Occident. Povestea sa a fost relatata pe larg in cartea Ecaterinei Radoi, “Viata Regelui Mihai I”.
Prietenul Regelui
Magnatul cafelei era unul dintre admiratorii lui Carol al II-lea. Fiul Regelui Ferdinand I si al Reginei Maria renuntase la titlul si la prerogativele de Principe Mostenitor, precum si la mariajul cu Regina Elena, pe atunci Principesa-Mama Elena a Romaniei, si se mutase in Occident, unde traia sub numele de Carol Caraiman. In aceste conditii, la moartea Regelui Ferdinand I, in anul 1927, pe tronul Romaniei a venit Regele Mihai I, pe atunci un copil de doar 5 ani. Regele Mihai I era ajutat de un Consiliu de Regenta in care intrau unchiul sau, Principele Nicolae al Romaniei, fratele mai mic al lui Carol al II-lea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Miron Cristea, si presedintele Curtii de Casatie, Gheorghe Buzdugan. Desi Regele Mihai I era iubit de oameni, iar popularitatea sa era enorma, opinia publica avea o parere foarte proasta despre Regenta. In acest context, tot mai multi romani priveau cu speranta spre Carol al II-lea. Acestea sunt imprejurarile in care Barbu Ionescu i-a propus viitorului rege al Romaniei sa finanteze o adevarata lovitura de stat, menita sa il aseze pe Carol al II-lea pe tronul ocupat de fiul sau. Carol al II-lea a acceptat, iar in anul 1928 Barbu Ionescu a pus la dispozitia viitorului rege un castel in comitatul Surrey, din apropierea Londrei. Acest castel urma sa devina cartierul general al conspiratorilor.
Planul era simplu. In contextul in care partizanii lui Carol al II-lea din tara faceau o propaganda tot mai zgomotoasa in favoarea fostului Principe Mostenitor, Barbu Ionescu s-a oferit sa tipareasca un mare numar de manifeste prin care Carol al II-lea sa isi anunte revenirea si sa ceara sprijinul romanilor. Aceste manifeste trebuiau sa fie tiparite la Londra, apoi imbarcate in doua avioane inchiriate de magnatul cafelei, care isi asteptau incarcatura pe aeroportul Craydon, apoi transportate in Romania si raspandite in marile orase. Ele trebuiau sa ajunga in Bucuresti, in Cluj, in Cernauti, in Chisinau, in Iasi si in alte orase. Concomitent, Carol al II-lea trebuia sa isi faca aparitia in tara si sa preia puterea. Lovitura era sprijinita chiar de unul dintre membrii Regentei, Principele Nicolae al Romaniei.
Un adevarat scenariu de film
Insa tentativa de lovitura de stat din 1928 a fost dejucata de un detectiv englez. Faptele ar putea inspira un scenariu de film politist. Liderii Partidului National Liberal, aflat la guvernare, nu agreau ideea revenirii lui Carol al II-lea. De aceea, ei au insarcinat serviciile secrete sa ii supravegheze pe viitorul rege, precum si pe partizanii acestuia din Romania. In anii in care Carol al II-lea traia in Franta, el era supravegheat de agenti romani sub acoperire. Insa, dupa ce s-a mutat in Anglia, sefii serviciilor secrete romanesti au angajat un detectiv particular, Harold Brust. Acesta lucrase in trecut si pentru politia engleza, Scotland Yard, insa nu se remarcase prin nici o fapta deosebita. Detectivul englez a avut un noroc imens. Agentii serviciilor secrete romane au aflat ca, in Romania, tinerii partizani ai lui Carol al II-lea formasera …