Rusia preia initiativa in Siria, sub ochii Occidentului

SUA si Rusia au avut discutii “la nivel militara” asupra situatiei din Siria, in timp ce Kremlinul intensifica trimiterea de armament si trupe in zona controlata inca de Damasc.
Daca pentru intreaga lume Siria este scena unei tragedii umane fara sfarsit, pentru liderul rus, Vladimir Putin, este o ocazie de aur, un mijloc de a scoate Rusia din izolare si a o scapa de sanctiunile economice impuse de Occident dupa anexarea Crimeii si participarea la conflictul din Ucraina. Intrarea sa in forta pe scena diplomatiei pentru a forta reconcilierea cu occidentalii dupa un an de ostracizare a inceput cu o actiune care ii ingrijoreaza atat pe americani, cat si pe europeni – intensificarea fluxului de arme si militari rusi in Siria, in zonele de coasta controlate de regimul Assad, care a luat Occidentul prin surprindere. Ca si in cazul Crimeii.
Saptamana trecuta, Putin a declansat o ofensiva diplomatica cerand Administratiei Obama sa accepte discutii militare privind Siria si planificand prezentarea in Adunarea Generala a ONU a unui plan de pace pentru Siria. Ministrul american al Apararii, Ashton Carter, l-a sunat vineri, 18 septembrie, pe omologul sau rus, Serghei Soigu, pentru a discuta situatia din Siria, unde Rusia a marit in mod brutal prezenta sa militara pentru sustinerea regimului Assad.
Washingtonul a explicat ca aceasta desfasurare militara a determinat reluarea discutiilor cu Moscova la inalt nivel politic, intrerupte dupa invazia rusa in Crimeea, in martie 2014. Discutiile au ca scop evitarea oricarei interactiuni intre avioanele ruse si cele ale coalitiei internationale conduse de SUA contra Statului Islamic. O astfel de “intalnire” in aer ar risca declansarea unei escalade pe care nu o doreste nici una dintre parti. La Londra, secretarul de stat american, John Kerry, a precizat ca aceste discutii de ordin militar se inscriu in cadrul diplomatic mai larg. “Presedintele considera ca o convorbire in plan militar este un pas important (…) care va ajuta la definirea unora dintre optiunile noastre diferite” si a subliniat “necesitatea gasirii unui teren de intelegere” cu Rusia in vederea ajungerii la un acord politic in Siria si pentru a pune capat suferintelor populatiei.
Mize uriase
Mizele lui Putin sunt mari, poate cele mai mari din cariera. Kremlinul a fost in defensiva, izolat diplomatic dupa “aventurile” din Ucraina si lovit de sanctiuni, slabit economic dupa caderea pretului petrolului si a rublei, toate scazand nivelul de trai al rusilor. Putin a reusit pana acum sa evite un dezastru financiar, dar stie ca are nevoie sa revina in gratiile Occidentului sau macar sa schimbe “dialogul”.
Siria furnizeaza un motiv ideal, oferind Moscovei preluarea unui rol important in Orientul Mijlociu si de promovare a ambitiilor lui Putin de repozitionare a Rusiei ca actor major pe scena mondiala. Alexei Malasenko, analist militar la Centrul Carnegie din Moscova, a declarat ca “activitatea in Siria si in jurul Siriei semnifica faptul ca Rusia este in masura sa revina in Orientul Mijlociu nu doar ca superputere, dar ca ceva ce poate echilibra puterea Occidentului si a SUA”.
Propunerile lui Putin seamana cu un cantec de sirena – cine ar avea de obiectat la propunerea sa privind lupta contra SI in cadrul unei aliante largi?? Numai ca toate propunerile lui Putin au avut si au ca scop salvarea aliatului sau de la Damasc. Sa nu uitam cum in 2013 Putin a manevrat pentru a-l determina pe presedintele Obama sa renunte la declansarea loviturilor aeriene iminente contra Siriei, organizand o intelegere asupra armelor chimice din arsenalul lui Assad, pe care acesta le folosise contra populatiei civile.
Acum, intentiile lui Putin au fost descrise chiar de el intr-un interviu: “Organizarea de alegeri anticipate in Siria si stabilirea de legaturi cu opozitia zisa moderata, implicand-o in gestionarea tarii”,? totul “in acord” cu Assad. Adica, alegeri trucate si un fals guvern de coalitie, intr-un razboi care mutileaza si descompune tara. Putin nu se mai ascunde si isi plaseaza pionii in Siria.
Pe punctul de a-si fi atins obiectivele in Ucraina – crearea unui bastion pro-rus in regiunile Donetk si Luhansk -, Putin a ales un alt front pentru a testa fermitatea Occidentului si in special a americanilor. Relativul calm din Ucraina poate fi interpretat ca o manifestare de forta a Kremlinului: cand vrea, Putin isi exercita influenta asupra separatistilor. In schimb, occidentalii ar putea fi invitati sa accepte concesii in Siria, Kremlinul pastrand parghia ucraineana ca rezerva. Un conflict inghetat este specialitatea liderului de la Kremlin pentru a forta concesii in alt punct in care are interese.
In Siria, trecand prin ONU
Precedat de intariri militare, Putin ia in vizor Siria. Dar mai trebuie sa treaca de o etapa intermediara – New York, unde presedintele rus, care nu a mai pus piciorul in SUA de opt ani, va lansa la 28 septembrie, la Adunarea Generala a ONU, un apel pentru o coalitie contra Statului Islamic. Planul Kremlinului prevede o noua alianta internationala in asociere cu presedintele sirian, Bashar al-Assad, si armata sa pentru a lupta contra organizatiei jihadiste. Tocmai cu cei vinovati de macelarirea rebelilor sirieni si de ascensiunea terorismului in zona. Dorinta lui Putin reprezinta o problema pentru occidentali si aliatii lor care leaga solutionarea conflictului sirian de plecarea clanului Assad si de punerea in functie a unei tranzitii democratice cu opozitia moderata in paralel cu loviturile aeriene contra SI.
Strategiile Kremlinului
In realitate, regimul de la Damasc mai controleaza doar 25% din teritoriul Siriei, iar Statul Islamic a castigat teren in ultimele luni si, daca SUA nu au reusit sa slabeasca SI dupa un an de campanie militara, Putin a calculat ca Rusia trebuie sa preia in maini propriile interese in Siria prezervand ceea ce a mai ramas din bastioanele clanului Assad. Dupa pierderea pozitiilor in Libia, Siria a ramas singura baza a Rusiei in Mediterana.
Recentele infrangeri ale lui Assad – printre care pierderea celei mai importante baze aeriene la sud de Alep la 9 septembrie -? sunt o sursa de ingrijorare atat pentru Putin, cat si pentru Obama. Pentru Putin, aceste infrangeri sunt un indiciu clar ca Assad ar putea cadea in orice moment. Pentru Obama, acestea dezvaluie ineficienta strategiei sale militare, pentru ca baza aeriana de la Alep a fost preluata de Frontul al-Nosra, tinta loviturilor aeriene americane.
Evident, Putin stie ca nici un armament rusesc nu ii va permite lui Assad sa recucereasca Siria si, chiar daca ar exista o astfel de optiune, ea ar duce la un conflict cu Occidentul. Asemenea predecesorilor sai, Putin stie cat de departe poate merge si stie ca impartirea de facto a Siriei este susceptibila sa aiba un punct comun cu impartirea de facto a Ucrainei. Occidentul se va opune verbal si chiar prin acte – precum sanctiunile economice – dar va accepta in final, in lipsa altor optiuni.
Incurajat de Obama
Putin mai stie ca Occidentul este intr-un anume mod prins in capcana de Iran. Daca Administratia Obama nu vrea sa esueze acordul nuclear cu Teheranul, nu poate atinge in mod deschis interese fundamentale ale Iranului, or, in Orientul Mijlociu aceste interese includ mentinerea lui Assad. La 7 septembrie, ministrul iranian de Externe, Javad Zarif, a risipit dubiile privind politica Iranului in Siria, declarand ca “cei care pun conditii presedintelui sirian sunt responsabili de continuarea razboiului”.
Dupa incheierea acordului nuclear intre marile puteri si Iran, presedintele Obama a declarat ca a fost agreabil surprins de rolul constructiv al Moscovei, care a reusit sa mladieze pozitiile Iranului. In realitate, Rusia avea un interes economic sa puna capat izolarii internationale a Iranului cu scopul stabilirii unui cartel de gaz natural. Pentru a garanta cooperarea Teheranului in viitoarele exploatari coordonate de gaz, Rusia trebuie sa garanteze interesele iraniene in Siria. Ceea ce inseamna ca trebuie sa vegheze ca Assad sa-si pastreze controlul partial asupra a ceea ce ramane din Siria.
Manevre si negocieri
Un bun strateg, Vladimir Putin a surprins din nou lumea si a preluat conducerea jocului. Interventia militara a Moscovei a urmat vizitei din august a generalului iranian Qassem Suleimani. Deci desfasurarea trupelor ruse se face in coordonare cu iranienii. Chiar daca interventia rusa este motivata de mai multe considerente, prioritatea pare sa fie protejarea zonei Latakia, fieful alawit strategic al clanului Assad, asa-numitul “Alawistan”, fragilizat de ofensiva coalitiei rebelilor condusa de Frontul al-Nosra, aripa Al Qaeda in Siria, si de grupul salafist Ahrar el-Sham. Pentru securizarea acestei zone din Siria, rusii sunt gata sa lupte contra Statului Islamic. Ceea ce i-ar permite lui Putin sa gaseasca un teren de intelegere cu americanii, dar si sa relanseze proiectul de integrare a regimului Assad intr-o noua coalitie contra SI. Kremlinul a si estimat de altfel ca nu exista “alternativa” la regimul sirian pentru a lupta contra jihadistilor SI.
Mesajele lui Putin
Cooperarea tehnico-militara dintre Moscova si Damasc este mijlocul prin care presedintele Putin “trimite lumii mesaje geopolitice”, considera redactorul-sef al National Interest, Nikolai Gvosdev, expert in politica externa si securitatea nationala ale SUA. Anume, ca Rusia nu este slabita economic si ramane una dintre putinele tari din lume capabile sa trimita si sa sustina trupele lor dincolo de frontiere ,ca si faptul ca Kremlinul isi propune sa ia parte activa la evolutia situatiei din Orientul Mijlociu.
Arme, pe apa si prin aer
SUA au cerut explicatii Rusiei asupra intentiilor in Siria. Relatiile dintre cele doua state sunt tensionate dupa anexarea Crimeii si declansarii conflictului ucrainean si Siria a devenit o noua sursa de tensiuni crescande in momentul in care Moscova isi intareste prezenta militara. Secretarul de Stat american, John Kerry, l-a sunat la 15 septembrie – al treilea telefon in zece zile – pe omologul sau …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *