„Tu esti o fetita tare curajoasa, Ana”. „Da”, spune ea soptit si deloc convingator. „Iar Doamne-Doamne te va ajuta!”. „Da”. „…Si o sa fie bine, Ana!”. „Da”. Vocea stinsa a copilului iti insangereaza inima. Pentru ea, „o sa fie bine” inseamna multe lucruri aproape imposibile.UNU: sa ai o familie. Ana Maria a venit pe lume pe 23 martie, acum 9 ani. Ultima nascuta intr-o casa in care alti patru copii erau martori si victime ale batailor tatalui. 12 ani a trait mama lor cu el. „A devenit violent la un an si jumatate dupa ce ne-am luat. Se nascusera copiii, el a inceput sa bea… Cand se infuria, ne dadea afara din casa si dormeam cu cei mici pe strada”, povesteste Maria Dragoi, mama Anei.?DOI: sa te iubeasca parintii. Iubirea inseamna grija si alinare. Iar fata de propriul copil, iubirea parintelui ar trebui sa fie la fel de mare ca drumul pana la Dumnezeu si-napoi… Cand tatal ei devenea violent, Ana-Maria, fiind cea mai mica, se speria si nu reusea sa fuga din calea lui, o data cu ceilalti frati. Daca el tipa, ea incremenea in loc si-n calea nebuniei lui. Pe un picior are un semn de la tata: o cicatrice lasata de lama cutitului.TREI: sa cresti alaturi de frati. Cand s-a hotarat sa se desparta de el, Maria s-a trezit cu copiii de mana, fara niciun acoperis deasupra capului. Parintii ei n-au vrut s-o primeasca in casa de la tara. „Acolo locuieste si fratele meu, cu familia lui”, ii iarta ea. Si-a lasat copiii in grija statului si-a plecat sa munceasca in Italia, sa stranga bani pentru o locuinta. Dupa cateva luni insa, s-a intors in graba: Ana Maria era grav bolnava.PATRU: sa nu fi bolnav. Prin primavara lui 2009, fetita a inceput sa se simta rau: ametea, vomita, o durea capul. „E o indigestie”, a zis pediatrul. Dupa doua saptamani, Ana s-a trezit, intr-o dimineata, uitandu-se crucis. Cei de la Spitalul din Targu Jiu si-au dat seama ca problema e neurologica si-au trimis-o la „Bagdasar Arseni”, in Bucuresti. Acolo, la RMN, i-au vazut tumora din cap. „Tumora de fosa craniana posterioara”. Au scos-o, insa nu pe toata. Fetita de nici sase ani a inceput sa faca radioterapie. Cand s-a externat din Fundeni, in ianuarie 2010, mama s-a internat cu ea intr-un centru maternal. Nu puteau dormi in gara sau pe vreo banca, in parc. Si nici nu-si putea tine langa ea toti copiii. Ceilalti, gemenii (un baiat si o fata de 13 ani), un alt baiat de 12 ani si o fetita de 11, au ramas la casa de tip familial din Motru. Ana Maria si mama ei locuiesc la Pociovalistea (Novaci). Intre frati e o distanta de vreo 90 de km. Si boala.CINCI: o data invinsa, boala sa dispara pentru totdeauna. In decembrie 2010, la RMN, medicii au spus ca fetita e in regula. Cancerul disparuse. In mai 2011 (face RMN din 6 in 6 luni), aparusera metastaze. Au urmat alte sedinte de chimioterapie. Organismul fetitei, slabit de otrava ce omoara celulele canceroase, nu mai suporta citostaticele. Pe 3 aprilie, Ana Maria s-a externat de la Fundeni si s-a intors in centrul maternal. „Acasa”. Acum, e fericita. Desi inca are cancer. E fericita pentru ca poate merge la scoala…SASE: sa poti merge printre alti copii care …
