Scheletele unei femei si a doi copii in varsta de 5.000 de ani, intinse pe ceea ce la un moment dat era un pat de flori, dovedesc ca Sahara a fost verde.
Remarcabilul cimitir aduce informatii despre doua civilizatii, aflate la o mie de ani distanta, care au trait intr-un mediu verde si umed din… Sahara.
Paul Sereno de la Universitatea din Chicago si colegii sai, sapau in cautarea unor dinozauri in Nigeria, cand au dat peste un cimitir, cu 200 de morminte umane, iar langa acestea au descoperit si un numar mare de animale care nu traiesc in desert, precum pesti si crocodili.
Cimitirul, dezvelit de vanturile fierbinti ale desertului, se afla langa locul unde, in perioada in care oamenii traiau acolo, exista un lac. Regiunea se numeste Gobero, si se afla in interiorul desertului Sahara, loc denumit de tuaregi „desertul din desert”.
Ramasitele umane fac parte din doua civilizatii care au trait in Gobero, in perioade de timp diferite, insa ambele umede. Prima civilizatie se numea Kiffian si trait acum 10.000-8.000 de ani, cand Sahara era o regiune foarte verde si plina de apa. A doua civilizatie, tenerienii, a populat zona acum 7.000-4.500 de ani.
Oamenii apartinand acestor civilizatii erau inmormantati cu diverse bijuterii sau in anumite posturi. De exemplu, o fetita avea o bratara realizata din cornul unui rinocer. Un barbat tenerian era inmormantat cu craniul odihnindu-se pe un vas de lut iar altul, sezand pe o carapace de testoasa.
Ramasitele polenului de sub cele trei schelete, ale femeii si copiilor, acest fost pat de flori, demonstreaza ca, intr-adevar Sahara a fost un loc plin de viata, un loc umed. Cercetatorii au pastrat grupul asa cum a rezistat mii de ani.
„La prima privire, e greu de imaginat ca doua grupuri biologice umane, distincte, si-au ingropat mortii in acelasi loc”, a declarat Chris Stojanowski, un bioarheolog de la Universitatea de Stat Arizona.
Stojanowski a spus ca, potrivit crestelor de pe oase, un barbat kiffian avea muschii foarte dezvoltati, ceea ce inseamna ca meniul sau era bazat pe proteine si ca a avut o viata foarte activa si sanatoasa.
Pe de alta parte, crestele de pe oasele tenerianilor erau mai putin vizibile. „Viata acestora era mai usoara, probabil datorita tehnologiei de vanatoare mai avansate”, a mai spus Stojanowski.
Helene Jousse, un zooarheolog de la Muzeul de Istorie Naturala din Viena, a precizat ca oasele de animale gasite apartineau unor necuvantatoare regasite azi in regiunea Serengeti, Kenya, precum elefantii si girafele.
Mai multe informatii despre descoperire sunt publicate in ziarul PLoS One si in editia din septembrie a revistei National Geographic.
