Alegerile prezidentiale produc zguduiri nu doar in lumea politica, ci si in cea culturala si artistica. Un adevarat scandal a izbucnit dupa ce actorul Radu Beligan a aparut pe scena, in spatele premierului Victor Ponta, cu ocazia lansarii acestuia in cursa pentru Cotroceni, petrecuta pe Stadionul National, chiar de ziua de nastere a candidatului.
Fost ministru al Culturii si al Externelor, scriitorul, filozoful si istoricul de arta Andrei Plesu i-a adresat o scrisoare deschisa maestrului Radu Beligan, in care isi exprima dezamagirea fata de atitudinea publica a actorului.
Citeste si: Scrisoarea de ramas-bun a lui Voiculescu: Isi cere scuze in ziua sentintei”Stimate maestre, scrie Plesu, eram inca un fraged licean, cind va admiram pentru talentul dumneavoastra. Simteam ca nu era vorba de o simpla inzestrare, de un dar al naturii, ci si de inteligenta, cultura, subtilitate. Mai tirziu, cind am avut placerea sa va intilnesc, toate presupunerile si asteptarile mele au fost confirmate. Am descoperit umorul dumneavoastra, anvergura intelectuala a viziunii dumneavoastra despre lume si despre meseria cu care, decenii intregi, v-ati identificat pina la contopire.”
Dupa aceste dovezi de apreciere, Andrei Plesu aminteste de omagiile pentru Nicolae Ceausescu publicate de Radu Beligan. „Ceea ce ma frapa, totusi, era „indeminarea” cu care le scriati. Nu aveati aerul ca executati, ca altii, o oarecare pirueta formala, o mica dedicatie de circumstanta. Puneati, in declaratiile dumneavoastra, aceeasi „originalitate”, acelasi convingator patos al expresiei, aceeasi „autenticitate”, pe care le foloseati si pe scena. Nu erau textele unui docil functionar de stat, erau „texte Beligan”, texte purtind amprenta personalitatii dumneavoastra.”
„Ceausescu era „cel care asculta respiratia tarii”, „cel care a sters din dictionar cuvintele: oboseala, inertie, stagnare, nepasare, imposibilitate”, „cel care se odihneste de o munca prin alta munca”, exponentul „a ceea ce e mai bun in noi”. Cu astfel de „alese si inflacarate” omagii, era inevitabil sa deveniti un „oficial”, membru al Comitetului Central si deputat al Marii Adunari Nationale”, scrie Andrei Plesu. „Imi spuneam, totusi, ca asa erau vremurile, ca acesta era pretul pe care trebuia sa-l platiti, pentru a sustine eficient institutia teatrului romanesc: stabilitate administrativa, protectie ideologica, turnee (de succes) in strainatate etc. Au facut si altii la fel, poate cu mai putin zel si cu mai putin „talent”, adauga scriitorul.
Plesu aminteste si de un episod de delatiune al actorului: „am aflat, nu fara amaraciune, ca ati avut stupefianta idee sa reclamati autoritatilor o productie regizorala a lui Liviu Ciulei: „o crima pentru actul de cultura in sine” – suna verdictul dumneavoastra”. Dar, spune Andrei Plesu, a fost mereu gata sa uite, intrucat „poti regreta derapajele unor mari spirite, le poti amenda, dar nu poti sa le excomunici brutal opera din teritoriul valorii. Performanta ramine, in sine, valabila”.
Scriitorul relateaza si episodul inlocuirii lui Radu Beligan de la conducerea Teatrului National, ]n 1990, la cererea unui „grup de mari actori ai Teatrului National (printre care regretatul Gheorghe Dinica)”. „Va pretuiam inca destul ca sa cred ca pierderea unei lumesti sefii nu va va afecta. Nu erati „scos” din teatru, nu vi se cerea sa renuntati la adevaratul dvs. „rol”: acela de mare actor. Vi se cerea, cu alte cuvinte, sa fiti doar mare actor. Din cite stiu, ati primit, totusi, prost „lovitura”, adauga Andrei Plesu, care marturiseste ca, in ciuda acestor fapte, afectiunea pentru marele actor a „continuat sa prevaleze”.
„Din pacate, intregul esafodaj, cu greu intretinut, al admiratiei mele s-a fisurat deunazi, in urma unui „incident” in aparenta minor. Ati simtit nevoia, la virsta dvs., la statura dvs., sa va legati numele de un caraghios. Spectrul „stadionului” de tip coreean a reaparut in biografia dvs. intr-un moment in care nimic nu-l mai poate justifica. Asta inseamna ca m-am inselat. Ca, inainte de 1989, nu ati negociat util, sacrificindu-va de dragul teatrului, ci ca ceva inexplicabil va atragea in sfera puterii, oricit de patata era ea”, sarjeaza Plesu.
„Ca si acum. Puterea talentului dvs., puterea mintii dvs. nu va satisfaceau. Ca si acum, voiati sa fiti in preajma celeilalte puteri, oricit e ea de trecatoare …
