Scoala altfel: 12.000 de elevi la Muzeul Satului

Sa vezi toata tara adunata intr-un sat e una, in Muzeul Satului din Capitala fiind, cum se stie, case taranesti de pe intreg cuprinsul spatiului romanesc. Dar cu totul altceva e sa vezi cum Satul acesta e insufletit de copii. Si daca in cinci ani aici au venit 90.000 de elevi prin intermediul programului “Scoala altfela”, numai in acest an fiind programati 12.000, atunci se poate vorbi despre o insemnata realizare in efortul de a? intoarce privirea tinerelor generatii catre valori care nu sunt sortite pieirii.
Am simtit ca in locul acesta trebuie sa ma asez si eu, macar pentru cateva momente, si sa ascult povestea despre oameni si obiceiurile lor. Stau alaturi de copii de gimnaziu, dar si de o femeie venita tocmai din Bucovina, Valeria Fercal pe numele ei, mester al incondeierii oualor. Elevii sunt asezati in jurul unei mese, intr-o camera micuta, unde e foarte multa liniste, dar si lumina mai plapanda, si fiecare dintre ei se descurca, dupa cat de mare ii este rabdarea, cu cate un ou, deja golit pe dinauntru, pe care il imbraca in culori despre care bucovineanca le vorbeste, soptit, ca intr-un basm. Linii care descriu viata si natura.
Si, in timpul acesta, Valeria, femeie la varsta bunicii, trece cu privirea pe la fiecare dintre invataceii ei, indemnandu-le inspiratia scursa prin varful chisitei, acel instrument, ca o penita, care poate sa rescrie istoria. Si pentru ca timpul sa fie cat mai spornic, munca e impletita cu povete despre cum sa te porti in timpul sarbatorilor de Pasti, iar cei mici, desi atenti la cum manuiesc coaja subtire a oului, mai dau cate o fuga, cu privirea, catre bunicuta din capul mesei. Le mai spune cum sunt obiceiurile in Bucovina, chiar din satul Paltinu, de unde a venit ea acum, chiar pentru acest motiv, sa-i invete un obicei secular.
Viata dedicata?incondeiatului oualor
Le mai zice si ca de mai bine de 40 de ani urmeaza acest mestesug, pe care l-a invatat inca din vremea copilariei. Acum, la randul ei, pe alti copii ii invata, si pe cei care vin acolo, la ea, in comuna Vatra Moldovitei, dar si pe la targuri din tara, pe unde merge. Acolo, in satul ei, asa a fost randuiala, in fiecare gospodarie, din generatie in generatie, ca incondeiatul oualor sa se transmita de la parinte la copil. Era o altfel de scoala, de suflet, spune Valeria, ca sa nu se piarda un specific al oamenilor din partea aceea de tara. Aminteste despre cel mai greu, dar si cel mai vechi model, a”cararea ratacita” sau “cararea fara de sfarsit”, intre formele folosite dintotdeauna la coloratul oualor. Si mai spune despre cruce, nelipsita, indiferent de mesajul pe care mesterul vrea sa-l astearna, pentru ca, mai presus de toate, migala aceasta este urmata in numele Divinitatii.
Lectie despre?solidaritatea umana
Aud in continuare o scurta lectie despre solidaritatea intre oameni, pentru ca acolo, in Bucovina, cei mai instariti merg cu cosarca sau cosul, pe intelesul tuturor. Si uite asa, incarcati, bat la poarta nevoiasilor, in ziua de Pasti, sa le imparta tot felul de bunatati. Nu te asezi la masa ta, cea plina, pana cand nu stii ca si cel de langa tine, mai saracut, poate bolnav sau batran, nu are si el ceva gustos pe masa lui, e povata femeii. Vad cum copiii acestia raman acum cu ochii atintiti la Valeria Fercal, de parca ceva s-a lamurit in sufletul lor. Lectia nu a tinut mult. Fiecare pleaca acasa cu oul lui, pe care l-a incondeiat cum a putut mai bine, dupa cum l-a indrumat mesterul. Dar cred ca pleaca si cu altceva, mult mai important. Cu o alta viziune despre ceea ce ar trebui sa-i inconjoare. Si nu doar la sarbatori…?
Mesteri din toata tara, dedicati copiilor de la oras
Apar insa si surprize placute pentru muzeografi, de pilda atunci cand e vorba de cursul de dans popular. O parte dintre elevii inscrisi pentru aceste lectii vin de acasa cu o serie de elemente ale costumului traditional, camasi, in special, si nu cele care se gasesc azi in magazine, imitatii din import, ci lucruri pe care parintii si bunicii lor le-au pastrat o viata, chiar si aici, intre betoanele Bucurestiului. Apropo de cursuri, multe ale optiuni sunt oferite, an de an, de Muzeul Satului, si nu numai cu ocazia “Scolii altfel”. Se evidentiaza astfel o buna practica, de a fi invitati mesteri populari din diverse judete ale Romaniei care vin in Capitala sa povesteasca, dar si sa organizeze lectii practice in arta tesutului, a confectionarii jucariilor din lemn, a mastilor, icoanelor pe sticla si podoabelor.
Exista si un foarte interesant joc interactiv, la care elevii sunt invitati, ca un puzzle, incat ei sa puna cap la cap franturi de informatie care tin de diverse zone etnografice. Alti elevi, si nu putini, aproximativ 5.000, in acest an, s-au inscris pentru ghidajul instalatiilor tehnice din satul romanesc traditional. Ma gandesc, vazand aceasta impresionanta desfasurare de forte, ca Satul din inima Bucurestiului este invadat de copii, in timp ce, la nivel national, din ce in ce mai multe localitati rurale s-au golit, in ultimii 26 de ani, de vigoarea tineretii, ramanand doar cu ultimele suflari ale batranilor. Macar copiii de la oras sa invete care ne sunt radacinile, si tot putem spune ca se realizeaza o oarecare compensatie.?
Cifre coplesitoare
Pentru un vizitator al Capitalei care intreaba ce poate sa viziteze in acest oras, una dintre primele recomandari e legata de Muzeul Satului. Asa se explica probabil si faptul ca, de cand exista programul a”Scoala altfel”, initiat de Ministerul Educatiei, Satul din inima Bucurestiului a primit nu mai putin de 90.000 de elevi, judecand dupa ce s-a intamplat in ultimii cinci ani, arata statistica oficiala a muzeului la care fac referire. Anul cel mai aglomerat a fost si primul dedicat acestui concept,?2012, cand sunt consemnati 35.000 de elevi, in numai o saptamana, cat dureaza “Scoala altfel”. Dar au mai fost ani cu cate 15.000 sau 20.000 de oaspeti de varsta ghiozdanului. Cat priveste acest an, spune Iulia Grumazescu, director de comunicare …