Indiferent de rezultatul alegerilor, duminica seara s-a incheiat un ciclu, cel al hegemoniei popularilor (PP) si socialistilor (PSOE), care conduc tara de la sfarsitul franchismului, fie cu majoritate absoluta, fie in alianta cu nationalistii basci sau catalani – estimeaza analistii.
Devine Spania un laborator al diversitatii? Duetul culorilor albastru (PP) si rosu (PSOE) face loc unui cvartet, pentru ca doua noi forte politice se pozitioneaza de-acum ca alternative reale:? „indignatii” Podemos (mov), condusi de Pablo Iglesias, si centristii liberali din Ciudadanos (portocaliu), dominati de Albert Rivera. Potrivit unui sondaj al institutului Sigma Dos, fortele care isi disputa Parlamentul la acest scrutin sunt cotate astfel: 27% din sufragii pentru Partidul Popular, care se bazeaza pe un timid progres economic si pe scaderea somajului, in timp ce Partidul Socialist, in criza de identitate, este cotat cu 20%, Ciudadanos ar putea obtine 19%, iar Podemos 18%. Cert este ca, pentru prima oara dupa patru decenii, doar jocul aliantelor va permite alcatuirea unui guvern stabil.
Criza economica din 2008, care in Spania s-a dublat cu implozia unei bule imobiliare, a trecut, dar a lasat urme. In pragul falimentului (bancile au fost salvate datorita unui credit international de 40 miliarde euro), cu Sudul indatorat si rau-platnic, tara s-a redresat, cu o crestere de 3% asteptata pentru 2015. Dar aceasta redresare s-a realizat prin masuri drastice de austeritate si mari taieri de cheltuieli publice – totul pe fondul scandalurilor de coruptie. Dupa nenumaratele marsuri de protest, Podemos si Ciudadanos au capitalizat revoltele impotriva vechilor clase politice, a nepotismului partidelor si cardasiei cu mediile financiare, a coruptiei administratiei publice si bancilor de credit.
Liderii miscarilor Podemos si Ciudadanos, Pablo Iglesias si Albert Rivera, revendicau in cor „regenerarea democraticaa”, desi solutiile oferite de ei erau la antipozi – mai multa implicare a statului pentru primul; mai multa initiativa privata pentru cel de-al doilea. Podemos reclama o banca publica, in timp ce Ciudadanos cere „eliminarea piedicilor pentru intreprinzatoria”.
O tara reformista
In pofida unor alarmanti indicatori de saracie (29% din populatie in pragul excluziunii sociale, mai mult cu 1 milion fata de anul trecut), a unui somaj crescut (peste un sfert din populatia activa), tara nu a apelat la solutii extreme. Manifestatiile xenofobe sau islamofobe sunt punctuale si nu aduc o adevarata schimbare politica. „In pofida paturilor sociale supuse la grele incercari, a fenomenului „indignatilor”, Spania ramane fundamental o tara reformista si moderataa”, arata politologul Ignacio Sanchez-Cuenca.
Numerosi observatori estimeaza ca Podemos se aliniaza pragmatismului grecului Alexis Tsipras, in timp ce Ciudadanos pariaza pe pozitia „liberalism – justitie socialaa”. La o recenta dezbatere televizata, participantii subliniau: „Tara noastra nu a fost castigata de cinism. Conduse de lideri tineri, dinamici, plini de …
