Saptamanalul american scria laudativ la adresa dictatorului, in 1966, prezentand progresul economic al tarii, noile hoteluri de pe litoral si numarul mare de investitori occidentali care au venit in Romania.
Rezultatele lui Nicolae Ceausescu dupa primul an la conducerea Romaniei au fost relatate cu entuziasm de catre revista americana Time. Publicatia i-a dedicat, in1966, celui mai tanar lider comunist din Europa de Est de la acea vreme coperta editiei din 18 martie. De altfel, saptamanalul relata pozitiv despre intreaga regiune est-europeana, jurnalistii americani fiind convinsi ca asista la disolutia imperiului sovietic. Perceptia lor este vizibila inca din titlul de pe coperta: a”Europa de Est. Viata intr-un comunism relaxat”. a”Un Toynbee din viitor, privind la anii 1960, ar putea foarte bine sa ajunga la concluzia ca evenimentul central al deceniului actual a fost dezintegrarea imperiului sovietic. Hegemonia sovietica in Europa de Est se fragmenteaza, iar acest proces va continua”, declara in acel an George Gross, specialist in studii romanesti, publicatiei americane.
Articolul despre Nicolae Ceausescu, a”seful Partidului Romaniei”, are ca motto o dura caracterizare pe care a facut-o tarul rus Nicolae al II-lea in interbelic:? a”Romania. Nu e nici un stat, nici o natiune, este o profesie”. Time afirma ca a”sub Ceausescu si predecesorul sau Gheorghe Gheorghiu Dej, care a murit de pneumonie cu doar un an in urma, Romania a infirmat complet doua treimi din calomnia caustica a Tarului Nicolae. Romania de azi este fara indoiala un stat, in mod provocator o natiune si chiar mandra sa recunoasca caracterizarea finala a tarului privind profesionalismul”.
Trecand in revista realizarile comunismului din toate tarile socialiste din Europa de Est, corespondentul publicatiei lauda progresul economic obtinut de romani in comparatie cu restul vecinilor sai. a”Daca Romania este pe ultimele locuri in privinta libertatii culturale, merge, fara indoiala, inainte din punct de vedere economic. Cu o rata de crestere de 13% anual, Romania se afla mult in fata altora. Chiar si masurata dupa PIB, se afla pe locul patru din sapte: in spatele Germaniei de Est, Cehoslovaciei si Poloniei, dar in fata Iugoslaviei, Ungariei si Bulgariei. Pentru a mentine acest chibzuit salt inainte, regimul lui Ceausescu se bazeaza pe abundenta de resurse naturale: petrol si cherestea, carbune si rezervele neexploatate de munca din mediul rural”, sustinea Time, in 1966. Mai mult, publicatia afirma ca Nicolae Ceausescu beneficiaza de una dintre cele mai bune rate ale natalitatii din Europa, ceea ce-i va asigura a”mana de lucru ieftina” in viitor.
De la investitori vestici la tarani mirosind intepator
Corespondentul la Bucuresti al saptamanalului american aminteste de numeroase investitii occidentale in Romania socialista. a”Firma vest-germana Gutehoffnungshütte a castigat o cota de 20 de milioane de dolari din constructia combinatului siderurgic mamut de la Galati, aflat la capatul romanesc al Dunarii. (a??) Demag si Siemens, Krupp si M.A.N. s-au adaugat investitiilor germane din Romania, care au depasit 50 de milioane de dolari. Orlandi, din Italia, construieste o fabrica de paine de un milion de dolari in Romania.
Pepsi va fi imbuteliat in curand in Romania. Japonezii vand vapoare Romaniei la schimb cu cherestea, pe care o transforma apoi cu inteligenta in instrumente muzicale. Pechiney, din Franta, are un contract pentru o fabrica de aluminiu la Slatina. ASEA, din Suedia, construieste locomotive electrice in valoare de 10 milioane de euro pentru a inlocui monstrii romanesti cu aburi. Chatilon din Milan are in constructie o fabrica de anvelope langa Braila, in timp ce Carle&Montanari, din Italia, va contribui la talia deja ampla a Romaniei cu o fabrica de ciocolata la Bucuresti”, acestea sunt doar cateva dintre companiile din Vest interesate de colaborarea cu regimul comunist romanesc.
Dar Time nu retine numai laudele in articolele sale, ci ofera publicului american si cateva aspecte negative ale vietii in Romania comunista, cum ar fi faptul ca industria nu producea marfa de calitate. a”Calitatea este o chestiune de noroc. Tigarile romanesti „Carpati” sunt atat de prost compactate incat un fumator trebuie sa tina pachetul la orizontala pentru a evita sa curga tutunul dintr-o tigareta ridicata vertical.” Sau ca taranii sunt saraci si murdari. a”Fiul unui cizmar, (Ceausescu) s-a nascut in Scornicesti (populatie 2.000 de locuitori), un sat de fermieri situat in dealurile submontane de la nord-vest de Bucuresti, unde chiar si astazi carele cu boi si deplasarea pe jos sunt principalele mijloace de propulsie, iar taranii poarta si vara, si iarna pelerine de oaie cu miros intepator.”
Ori ca politia secreta era tot mai puternica. a”In Romania, „relaxarea” este juxtapusa absurd cu reminiscente ale regulilor politienesti dure: Securitatea (politia secreta) urmareste asiduu suspectii occidentali”, arata Time.
Saptamanalul sugereaza, printre altele, ca mancarea traditionala romaneasca nu e chiar atat de originala. Romanii a”ofera ciorba (o supa minestrone cu smantana) si mititei (un mic salami tot atat de plin de usturoi ca oricare alt salami din „Mica Italie”). Un arc spre vest este facut cu mamaliga – poridge din porumb ce seamana cu casa ruseasca -, care este adesea acompaniata de sarmale, varza umpluta in stil unguresc”, sustine prestigioasa revista americana.
Time isi incheie optimist articolul despre Romania lui Nicolae Ceausescu, citandu-l pe un ospatar de langa Ploiesti: a”Am fost o tara foarte inapoiata si uite unde suntem acum. Si totul este romanesc, nu rusesc sau occidental. Este romanesc”.
Un amestec de iluzii si perspectiva eronata
Cristian Vasile, cercetator stiintific in cadrul Institutului de Istorie „N. Iorgaa” din Bucuresti, considera ca articolul despre Nicolae Ceausescu publicat de revista Time este cel mai putin fidel realitatii dintre toate cele publicate de saptamanalul american despre personalitatile politice romanesti. a”Este un amestec de iluzii, wishful thinking, perspectiva occidentala eronata, indatorata parca viziunii si propagandei oficiale de la Bucuresti.
Este un text foarte politicos, prea politicos, aproape empatic cu Nicolae Ceausescu, ba chiar si cu predecesorul sau, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ultimul iese foarte bine din descrierile autorului/autorilor, in timp ce Ana Pauker este zugravita in cele mai sumbre culori, parca purtand si vina politica pentru ceea …
