In perioada 2 septembrie-28 octombrie se desfasoara Festivalul „Serile Lipattia”, cu concerte saptamanale de cea mai inalta tinuta in ambianta speciala oferita de Conacul Lipatti de la Fundateanca, dar si la Ateneul Roman, unde invitatul de onoare, marele pianist rus Andrei Gavrilov, va sustine un recital extraordinar. Evenimentul este inchinat memoriei marii personalitatii culturale romanesti Dinu Lipatti.
Serile Lipatti 2014 continua linia deschisa de primele doua editii, si anume de a promova, alaturi de muzicieni consacrati, tineri, debutanti in cariera interpretativa. Noutatea absoluta a celei de-a treia editii este reprezentata de masterclass-ul sustinut de reputatul pianist si profesor rus Andrei Gavrilov, oferit studentilor conservatoarelor de muzica din Romania, desfasurat timp de 5 zile in Sala Mica a Ateneului Roman.
Cronica serilor 2 si 3 septembrie
Festivalul de la Conacul Lipatti de pe vechea mosie a Fundatenilor a debutat cu o prima seara Lipatti, pe 2 septembrie, cu renumita pianista Ilinca Dumitrescu. Recitalul, in nuante fragile, vaporoase, triste, dar si sclipitoare ca agilitate pianistica si tehnica interpretativa, ne-a fost prezentat de catre muzicologul Saviana Diamandi drept o insailare de povestiri.
De la broderiile napolitanului Domenico Scarlatti din cele patru sonate – in care Ilinca Dumitrescu s-a jucat cu o delicatete fara seaman cu imitatii, vivacitati, bucurii dansante -, jongland intre fragilitate si gravitate mozartiana (Fantezia in re minor), intre simplitate si avant beethovenian (Bagatela Für Elise), intre eroismul mazurcilor si lumea plutitoare a valsurilor de Chopin, aruncandu-se in valtoarea virtuozitatii Fanteziei-Impromptu op.66 a aceluiasi tulburator Chopin si desenand pianistic decoratiile florale din piesa Arabeske de Schumann, pianista propune o a doua parte a recitalului cu un limbaj total diferit, intrand intr-o lume moderna si chiar romaneasca – Enescu, Messiaen, P. Constantinescu. Disonantele clopotelor nocturne din Carillon nocturne (Enescu), imitatia cantecului Mierlei negre (Messiaen) si mai ales stilizarea jocului si cantului romanesc, pe fundalul sunetului de toaca (Toccata de Paul Constantinescu) i-au adus Ilincai Dumitrescu aplauzele cele mai vii din partea unei sali supra pline, ridicata in picioare in semn de mare entuziasm.
Daca pe 2 septembrie autocarul, pus la dispozitie de Consiliul Judetean Arges si care a adus, ca de obicei, publicul festivalului pana la Conac in mod gratuit, a fost incarcat pana la refuz, ploaia din 3 septembrie si amenintarea codului galben au mai oprit avantul melomanilor pitesteni. Ce bucurie si ce rasplata pentru cei curajosi si iubitori de muzica!
Capul de afis din 3 septembrie a fost Corala barbateasca ortodoxa Armonia, un cor cameral cu o extrem de bogata experienta de turnee in strainatate si in tara. In ultimii ani, ansamblul coral al Arhiepiscopiei Tomisului a fost incununat cu medalii de aur si argint atat la cel mai mare concurs de coruri, World Choir Games (doua medalii de aur in 2012 la Cincinatti; doua medalii de aur si Marele Premiu in 2014 la Riga, Letonia), cat si la Concursul European al Corurilor de la Graz, Austria (2013 Marele Premiu, o medalie de aur si o medalie de argint).
Seara a fost tulburatoare: a debutat cu prelegerea muzicologului, a continuat cu doua suite pentru pian din doua lumi total diferite (Partita nr. 2 in do minor de Bach si Trois Burlesques de Bartók) interpretate de tanarul pianist Catalin Raducanu, o prezenta deja cunoscuta publicului festivalului de la editia precedenta. Interpretarea lui Raducanu a fost construita sub ochii nostri cu o minutiozitate si o concentrare demne de un artist experimentat. In Bartók, agilitatea pianistica, dar si puterea de a comunica intamplari sonore au surprins de-a dreptul publicul.
Cum nivelul de excelenta a fost sugerat, corala barbateasca nu a mai avut drept tema decat o supralicitare a acestei atmosfere. Si, intr-adevar, am fost partasi la un crescendo, o tensionare a serii camerale prin-tr-un repertoriu bine ales, fluid, balansand intre sacru si profan. Metania lui T. Gheorghe, pe versuri de R. Gyr a deschis concertul. O piesa din repertoriul bisericesc rus, un Sanctus de un compozitor austriac, piese de Bruckner, de Sibelius, o cantare ruseasca din Postul mare (Da ispravitsa de Cesnokov) sau Psalmul 121 invesmantat in limbaj coral de un compozitor contemporan elvetian (O ma joie de Corboz) s-au constituit intr-o prima parte a recitalului.
In cea?de-a doua parte ne-am intors gandurile si simtirile catre folclorul romanesc (Alei, Codrulei de Lungu, Suita corala de Niresteanu, o Doina cu ison modal, Divertisment staccato de Runcu si o ultima piesa de Lungu – Sa traiasca Romania). Publicul nu a contenit cu aplauze, solistii au fost remarcabili – vocea lui Alexandru Chiriac, patrunzatoare, dar si foarte cantabila, a impresionat in plus si prin aplombul interpretului, iar vocea lui Iulian Coman a sensibilizat pe loc tot auditoriul -, iar tanarul si talentatul dirijor Iulian Dumitru a raspuns cu multa generozitate cerintelor publicului printr-un …
