Reflectand la cantarul cu care masuram emotiile puse in relatiile dintre oameni si intrebandu-ne al cui este mai pretios, tindem sa gasim in fiecare cantar o logica a functionarii, chiar si in defectiunea lui.
Prea multa iubire, prea mult atac, prea multa independenta, prea mult control sau prea putina iubire, tensiune, independenta. Fiecare persoana dintr-o relatie de doua sau mai multe persoane are dreptate in felul ei. Fiecare are o logica emotionala specifica, care poate fi generalizata la scara larga. Orice patologie individuala are o functionare, nu se organizeaza alandala, ci are sisteme reglatoare generatoare de simptome; simptomele vin intai sa apere viata emotionala de colaps, aduc o noua regula de organizare, pentru ca apoi ele insele sa genereze suferinta, neplacere, disconfort, tensiune, conflict, lupta pe viata si pe moarte. Si astfel, intelegand o anumita tulburare, ajungand la suferinta umana, reparand defectiunile, cicatrizand ranile, omul invata cum sa se obisnuiasca cu nenorocul de a fi picat victima unor disfunctionalitati ale mediului in care a crescut. Alti oameni chiar isi fac din simptom si suferinta o filozofie de viata, o profesie, triumfand asupra neputintelor narcisice de a nu fi putut sa fie …
