Vorbe precum „e un autist”, „sta doar la calculator”, „se retrage”, „e absent din relatie”, „ma asculti doar cu o ureche, de fapt nici nu ma auzi”, „se retrage in grota lui si apoi da mesaje de SOS” am auzit de-atatea ori spuse din partea femeilor despre barbatii lor, incat ajungem sa credem ca barbatii, asa cum sunt oglinditi de femei, au in structura lor de personalitate componenta esentiala de a se retrage si a se izola intr-o carapace.
Dau senzatia ca ar fi rupti de realitate si ca asa este normal. Doar in lumea lor, unde femeia nu mai are loc. Cand ea vrea sa-si faca loc, pe de o parte, si sa-l traga inapoi din „autismul” lui, pe de alta parte, ea se simte aruncata la cateva poste distanta.In paranteza spun ca vorbesc despre barbati „autisti” pentru ca asa sunt numiti de femei, in general si apar cu o frecventa ridicata in discutiile lor despre relatii, lume si viata. Nu am auzit prea des, in viata cotidiana, vorbindu-se despre femei „autiste”, cumva de la sine inteles, temandu-se de pierderea iubirii, ea se va organiza intern pentru obtinerea iubirii, care va actiona intern ca un magnet de a lega relatii. In schimb, am auzit femei vorbind despre fascinatia de a privi miscarea cuvei masinii de spalat, incarcata cu …
