Din experienta personala si din experienta mea terapeutica cu cuplurile, m-am intalnit cu oameni aflati intr-o stare a?? „speciala”, as zice.
Cand amandoi pretindeau unul celuilalt intelegere, dar niciunul nu putea darui empatie sau sa se daruiasca fara a astepta sa primeasca. Cand amandoi se simteau raniti de vreo actiune sau o discutie, asteptand ca celalalt sa ii panseze rana. Cand amandoi erau neputinciosi de a intelege ce li se intampla, avand nevoie de cineva care sa le faciliteze comunicarea intre ei, continandu-le nelinistile, temerile si sperantele. Se simteau neiubiti, desi aveau o mare iubire unul pentru celalalt, doar trebuiau sa se ierte. Traversau o perioada de criza, pentru ca unul dintre ei suferea sau era in plin proces de evolutie si de transformare, iar partenerul sau partenera nu intelegea. Astfel, actionau din orgoliu, asteptand cumva ca razbunarea sa fie un calmant pentru rana. Luau decizii pripite in mare criza, care oricum n-ar fi dat-o, urmau o logica a conflictului, fiecare atribuindu-si dreptatea absoluta, devenind victimele propriilor strategii militare. Incercau o resemnificare a relatiei lor, „stergand” amintirilor placute si ceea ce …
SFATUL PSIHOLOGULUI. Metafora blocului cu doi locatari: scurta trecere in revista a terapiei de cuplu
