Obiceiurile considerate nefaste care au legatura cu somnul sunt dobandite de cei mai multi oameni inca din timpul copilariei, afirma mai multi experti francezi, scrie Mediafax.
Cine ar fi banuit? Un bancher francez, in varsta de 35 de ani, foarte bine integrat in viata lui profesionala, activ si angajat in ceea ce face, se teme in realitate, in fiecare seara, sa mearga la culcare. Iar atunci cand in sfarsit, dupa ore intregi de lupte interioare, se strecoara intre cearceafurile patului, se simte obligat sa adoarma cu televizorul pornit, scrie lefigaro.fr.
Aurélie Meyer-Mazel, psiholog la Centrul medical din domeniul somnului si al starii de veghe din Paris, considera ca o astfel de strategie este tipica pentru persoanele care sufera de o fobie a somnului si a linistii. „Obisnuiti ai controlului, acesti oameni anxiosi se confrunta cu o dificultate extrema atunci cand vine timpul sa renunte la lumea exterioara pe care o stapanesc, pentru a intra in lumea arhaica a noptii, care li se pare plina de angoase. Somnul poate sa semene intr-adevar uneori pentru ei cu o „mica moarte” sau cu o revenire in pantecele mamei”.
Adeseori, si printre alte cauze, aceste dificultati dateaza inca din primii ani ai copilariei. „S-a constatat in cadrul unui studiu precedent ca persoanele care dormeau putin cand aveau intre doi si patru ani devin persoane care dorm la fel de prost si cand ajung la o varsta cuprinsa in intervalul 8-10 ani”, a declarat pedopsihiatrul Michel Lecendreux de la Centrul pentru patologii si tulburari ale somnului din cadrul spitalului Robert-Debré din Paris. „Am constatat ca numerosi adulti si-au pastrat din acei primi ani ai copilariei o anumita vulnerabilitate in fata insomniei”, a adaugat specialistul francez.
Cu toate acestea, la inceput, suntem cu totii niste locuitori fericiti ai „tarii somnului”: fetusi, apoi bebelusi, cu totii dormim in medie intre 16 ore si 20 de ore pe zi. Trecem uneori prin faze agitate ale somnului, dar fara sa ne trezim. Abia incepand din luna a treia de viata a sugarului mecanica subtila a procesului de adormire se modifica, urmata de stabilirea la opt a numarului de ore dormite intr-o zi si de instalarea alternantei ritmurilor circadiene.
Acest fapt, bineinteles, reprezinta un ideal. In realitate, si in ciuda expresiei „a dormi ca un bebelus”, un sugar se trezeste in medie de opt ori pe noapte. Acesta este momentul in care mecanica subtila a somnului poate sa inceapa sa se deregleze, atunci cand parintii, ei insisi nelinistiti, incearca „sa il adoarma din nou” pe micutul lor, in detrimentul unei educatii ce vizeaza autonomia nocturna a acestuia.
„Incercand sa il faca pe copilul lor sa adoarma din nou, cei mai multi dintre parinti apeleaza la strategii externalizate (biberon, cantece etc.) Si, paradoxal, ei provoaca astfel trezirea copilului”, explica medicul Michel Lecendreux. Din contra, ei trebuie sa dezvolte stimulii interni, favorabili somnului: de exemplu, patul trebuie sa fie cu adevarat identificat ca fiind locul in care copilul trebuie sa adoarma, singur. Prea multi parinti isi duc bebelusul in leagan, incercand sa il adoarma. Rezultatul: patul devine pentru bebelus locul in care acesta se trezeste.
Acest cerc vicios poate sa devina si mai larg: cati parinti au devenit astfel insomniaci pentru ca bebelusii lor nu dormeau noaptea? „Vad multe mame care nu mai dorm bine dupa ce au nascut, chiar daca acest lucru a avut loc uneori in urma cu 20 de ani”, spune Aurélie Meyer-Mazel.
Acesti parinti exagerat de atenti pe timpul noptii la progeniturile lor sufera in realitate de o „datorie fata de somn”. Ei rateaza cel de-al cincilea stadiu al somnului, somnul paradoxal, care se …
