Conform Sinaxarului, moastele celor doi apostoli au fost puse impreuna. Conform cercetarilor recente, Petru a fost rastignit in anul 64, iar Pavel a fost decapitat in anul 67. Petru si Pavel sunt, de asemenea, autori a unor epistole incluse de catre Biserica in textele canonice ale Noului Testament (Pavel -14; Petru – 2).
Acestia sunt considerati ca fiind printre cei mai importanti oameni care au luat parte la Biserica lui Hristos.
Petru si Pavel au fost alesi de catre Iisus Hristos in niste conditii deosebite, motiv pentru care acestia au primit misiuni speciale. Petru era cel mai inaintat in varsta dintre apostoli, dar si cel mai sensibil si uman decat toti. Acesta era descris ca fiind o fire nestatornica, vorbind mereu inainte de a gandi.
Pavel a fost cel care a lasat in urma sa principiul fundamental al crestinului ortodox.
Sfantul Apostol Petru provine din orasul Betsadia, localitate situata pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astazi cunoscuta sub numele de El Aradsch, situata in Siria. Numit la nastere Simon, Petru era fratele Sfantului Apostol Andrei. De asemenea, in Sfanta Scriptura este pomenit faptul ca Petru, in momentul in care si-a inceput activitatea, era casatorit. Acesta devine ucenic al Mantuitorului in urma unei partide de pescuit. Acela este momentul care marcheaza renuntarea lui Petru la toate averile materiale si decide sa il urmeze pe Iisus, devenind astfel „pescar de oameni”.
Sfantul Apostol Pavel s-a nascut in jurul anului 7, intr-o familie de evrei provenind din Tarsul Ciliciei. Numele sau la nastere a fost Saul. Acesta ajunge sa invete sub indrumarea rabinului Gamaliel. Totusi, Pavel nu l-a cunoscut pe Hristos cat timp acesta din urma a luat forma pamanteana, in schimb, a fost martor la martirizarea Sfantului Stefan. Acest lucru il determina sa devina unul dintre cei mai aprigi aparatori ai credintei in Dumnezeu. Pavel este botezadat de catre episcopului Damascului, un om pe nume Anania, moment care marcheaza schimbarea numelui sau din Saul in Pavel.
Traditii si obiceiuri de Sanpetru
In traditia romaneasca, sarbatoarea Sfintilor Apostoli este cunoscuta sub numele de Sanpetru de vara. Aceasta marcheaza miezul verii agrare si inceputul secerisului.
Sanpetru este un personaj indragit in povestirile si in snoavele populare. In vremuri indepartate, cand oamenii erau mai religiosi, Sanpetru de vara mergea pe pamant fie singur, fie insotit de Dumnezeu, era imbracat in straie taranesti, fiind preocupat ca orice gospodar de cresterea vitelor si, mai ales de pescuit.
Sanpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consulta in luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a incredintat portile si cheile Raiului, spune traditia.
Acolo fiind stapan peste camarile ceresti, Sfantul Petre hraneste animalele salbatice, mai ales lupii, dar fierbe si grindina, care se topeste in bucatele mici si nu mai este atat de periculoasa.
Din aceasta zi, cucul si privighetorile nu mai canta.
In traditia populara, pana in aceasta zi nu se scutura merii; se crede ca, daca se respecta aceasta datina, sunt ocrotite ogoarele de caderea grindinei.
Tot …
Sfintii Petru si Pavel. Traditii si superstitii: De ce nu au voie femeile sa manance mere in aceasta zi
