Bun, deci mie mi-e clar. Oamenii o vor iubi indracit pe Simona si o vor aprecia din ce in ce mai mult pentru cum se comporta in primul rand pentru calmul si seninatatea pe care o afiseaza pe teren.
Publicul iubeste campionii, dar adora si mai mult naturaletea. Nimanui nu-i plac imitatiile. Fanii nu-i respecta neconditionat decat pe acei dintre ei care, pe langa faptul ca pot face lucruri extraordinare in sportul la care se pricep, inteleg sa se comporte intr-un mod care inspira.?Cand isi adopta un nou idol, masele se duc intotdeauna catre acea combinatie de talent, clasa si #winning. Iar calmul, acel calm dumnezeiesc cu care Simona si-a pastrat luciditatea pe teren in meciul cu Serena, in situatii in care putea foarte bine sa se panicheze, acel calm, acea naturalete o diferentiaza si o fac speciala. Linistea interioara se reflecta in exterior si obliga sali si stadioane precum cel de azi, din Singapore, sa se ridice in picioare si sa-i strige numele unei romance perfect necunoscute pentru ei, dar de care se simt din ce in ce mai apropiati.
In mintea mea, acea stare nu poate, sau nu putea fi depasita de nimic. Si totusi, o ora mai tarziu dupa cea mai rasunatoare (de acord ca nu e cea mai importanta) victorie a carierei ei, victoria care o va asigura ca numele ei inseamna acum ceva pentru fanii …
Simona Halep, fericita, dar cu capul pe umeri: „E o victorie mare pentru mine, dar e doar un meci. Trebuie sa ma intorc la munca!”
