„Mai vorbiti si dumnea?voastra cu ei acasa!a” Asa auzim adesea la sedintele cu parintii. Si nu ne indoim ca nu se vorbeste cu copiii acasa, in majoritatea situatiilor. Cum se vorbeste cu ei sau mai exact cum se comunica acasa, aceasta este o intrebare care are un raspuns personalizat si complex.
Cand ne trimitem copiii la scoala, odata cu ei trimitem si o oglinda de acasa! Adesea profesorii spun: „se simte cand copilul vine cu incredere de acasaa” sau, dimpotriva, „se simte cand copilul nu este motivat, inteles, ascultat.a” Cate brate de invatatoare au strans oare la piept sufletele care au nevoie de afectiune? Si cate voci de profesori au influentat deciziile copiilor sau modul lor de a se percepe in raport cu scoala? Dupa ce s-a inchis usa clasei si un profesor este in fata copiilor o ora sau mai multe, el are sansa sa le insufle dragostea de invatatura sau nu. Unii au resurse si disponibilitate pentru a sadi noi continuturi valoroase, altii nu. Poate doare putin, dar e o realitate. In acest articol nu discutam despre recrutarea cadrelor didactice, ci despre comunicarea dintre parinti si copii.
Plasa de siguranta e acasa
Unele alegeri legate de scoala si de profesori tin de parinti, altele nu, insa acasa putem oferi cadrul in care copilul se simte in siguranta, iubit si inteles, astfel incat sa poata capata incredere fata de experientele de la scoala.
E important sa lasam copiilor spatiu sa comunice, sa-si exprime emotiile. Sa ne imaginam o situatie: o eleva, proaspat intrata in clasa a V-a, doreste sa participe la olimpiada de Limba Romana, dar se in?tampla sa nu fie nomina?lizata de catre doamna pro?fesoara. Exista varianta in care copilul va crede des?pre sine ca nu este bun, nu merita, nu va comunica despre lucrul acesta si se vor intreba si parintii, si profesorii ce s-a intamplat de nu mai doreste sa invete la Limba Romana ca in trecut. Dar exista si varianta in care copilul, obisnuit sa-si exprime gandurile si sentimentele, o asteapta pe doamna profesoara la pauza si o roaga sa ii acorde o sansa. Daca nu are aceasta putere, de a vorbi cu profesorul – uneori e dificil sa te reprezinti singur la varste mici – are sansa sa vorbeasca acasa, cu parintii.
Identificati la scoala o persoana-resursa
Mai este un aspect care tine de relatia dintre parinti, de starea de acasa. Intotdeauna am incurajat parintii care trec prin situatii speciale – separare, deces in familie, criza financiara, disfunctio?nalitati de comunicare etc. – sa comunice cu scoala: invatator, diriginte, profesor, consilier scolar. Sa identifice o persoana-resursa la scoala, care este disponibila in a primi o rugaminte de la om la om: „Stiti, trecem printr-o perioada mai dificila. M-ar ajuta sa imi spuneti daca vedeti ceva schimbat la copilul meua”. De cele mai multe ori raspunsul incepe cu un „Mi-am dat seamaa”.
Se vorbeste prea mult in alb si negru despre comportamentul copilului la scoala: este bun sau nu, obraznic sau cuminte, vio?lent sau submisiv, educat sau needucat. Intre toate aceste oglinzi, fiecare copil are multe altele construite in timp despre el insusi, de acasa si apoi de la scoala. Cum sa astept de la un copil caruia ii spun ca este obraz?nic sa se indrepte? Daca seful imi spune la serviciu ca sunt incapabil, ce o sa caut? Demisia, cand voi avea ocazia. Demisia va cauta si un copil descurajat, numai ca amprenta asupra imaginii sale il va urmari multi ani, impactul emotional fiind mai greu de gestionat. Evident, nici supra-aprecierea nu e o solutie. Din pacate, se mai intampla ca intre notele de la scoala si alte tipuri de examene sa fie neconcordante. Si atunci, cel mai sanatos si adecvat este sa mentinem oglinda in care se vede copilul cat mai clara si mai curata. Sa nu …
Situatia de acasa se reflecta in comportamentul elevului la clasa. Copilul, oglinda parintilor la scoala
