Studiul privind calitatea iaurturilor cu adaosuri face parte din Campania Nationala de Informare si Educare: „Hrana sanatoasa – o investitie pe termen lung in sanatatea noastraa”.?Asociatia Pro Consumatori
Prin aceasta campanie, Asociatia Pro Consumatori (APC) isi doreste sa promoveze un stil de viata sanatos si sa traga un semnal de alarma in privinta unor produse alimentare bogate in sare, zahar si grasimi si a unor aditivi alimentari care prezinta un risc ridicat asupra sanatatii consumatorilor. Asociatia Pro Consumatori (APC) a achizitionat 61 tipuri de iaurt cu adaosuri din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri), cu gra-majul cuprins intre 100 g si?320 g, in vederea realizarii unui studiu prin care sa atraga atentia in ceea ce priveste continutul acestui tip de produs si potentialele efecte asupra sanatatii consumatorilor.
Iaurtul face parte din categoria numeroasa a „lactatelor acidea” sau „lactatelor fermentatea”, adica produse lactate cu gust acru, cum este numit in Merceologie (stiinta marfurilor) grupul produselor rezultate din lapte ca urmare a actiunii in timp a unor microorganisme specifice (bacterii de fermentatie). Denumirea de iaurt vine din limba turca, unde se pronunta cam la fel, dar se?scrie yoğurt; pronuntia termenului este aproximativ asemanatoare peste tot unde este cunoscut si se consuma iaurt.
Iaurtul, bunaoara, este considerat, in multe tari, ca fiind o creatie bulgareasca, motiv de nemultumire pentru turci, care gasesc ca poporul lor consuma iaurt de mai multe mii de ani decat altii. Trebuie precizat ca extinderea atat de larga a termenului yogurt (cum il scriu englezii) nu se datoreste poporului turc, ci comertului international care considera facila utilizarea unor termeni pe care sa-i cunoasca tot mai multi consumatori. Tot astfel, considerarea iaurtului ca produs de origine bulgara este rezultatul actiunii unui cercetator de etnie bulgara care a dat denumirea de „bulgaricusa” unei subspecii din bacteriile care fermenteaza laptele transformandu-l in iaurt. Denumirea subspeciei Lactobacillus bulgaricus a fost acordata de comunitatea stiintifica internationala in onoarea medicului si biologului? bulgar Stamen Grigorov, cel care, la varsta de 27 de ani (in anul 1905), aflat la studii in Elvetia, a cercetat si a lamurit prezenta bacteriei care asigura producerea iaurtului bulgaresc, care, asa cum a demonstrat in studiile sale ulterioare, era de ajutor in numeroase boli si afectiuni, de la tuberculoza (pentru care a creat si un vaccin) pana la afectiuni ale stomacului, intestinelor, sistemului genital, ORL si altele. Tot el a mai concluzionat ca iaurtul „bulgaresca” poate fi produs doar in Bulgaria si regiunile vecine din Peninsula balcanica, in alte zone bacteria cunoscand dege-nerare rapida, pierderea calitatilor si extinctia.
Studiul a fost realizat de catre o echipa de experti a APC, coordonata de catre conf. univ. dr. Costel Stanciu. La realizarea acestui studiu s-au avut in vedere urmatoarele obiective:
1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.
2. Identificarea aditivilor alimentari utilizati in compozitia acestui tip de produs, care prezinta un risc de aparitie a unor afectiuni medicale in cazul unui consum constant si pe termen lung.
Analiza ingredientelor?folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru?prezentarea unor puncte?de vedere
Fabricarea iaurtului comercial a transformat schema prepararii iaurtului traditional intr-o tehnologie in care s-au adaugat multe si nestiute noutati si secrete, atat in ce priveste materiile prime si ingredientele, dar si in ceea ce priveste modul de fabricare. Iaurtul industrial este un produs care, inainte de toate, trebuie sa fie sigur si sa nu dea prilej reclamatiilor de la consumatori in termenul sau de consum. Imediat dupa acest criteriu opereaza criteriul economic: iaurtul trebuie sa fie fabricat cu costuri care sa asi-gure profitul maxim, alegandu-se varianta de fabricare cea mai profitabila. Asigurarea unei oferte atragatoare, mereu noua, constituie urmatorul criteriu de care tine seama un producator. Fata de numai aceste cateva prioritati se intelege ca iaurtul industrial se realizeaza din lapte tratat termic (pasteurizare la minimum 80 grade Celsius, temperatura la care temuta bacterie Escherichia coli este distrusa, dar care? distruge si componente valoroase din laptele crud), contine conservanti, se realizeaza din materii prime care nu pot fi mereu cele mai proaspete si este sistematic supus innoirilor de reteta, cel putin in cazul sortimentului pentru copii.
In afara de iaurt, in acest tip de produs s-au mai identificat: zahar, sirop de glucoza-fructoza, glucoza, sirop de zahar caramel, malt din orz, sirop de zahar invertit, amidon modificat, amidon din porumb ceros, acid citric, citrat de sodiu, azot, guma guar, guma arabica, guma carruba, aspartam, acesulfam K, carmin, complexe de cupru ale clorofilelor si clorofilinelor, caragenan, concentrat de morcovi negri, extract de ardei, suc concentrat de sfecla rosie, suc de visine, suc de banane, suc de piersici, concentrat de struguri, suc de lamaie, suc de caise, suc de pepene rosu, suc de kiwi, piure de afine, piure de banane, piure de capsuni, piure de caise, piure de piersici, gem de capsuni, sirop de struguri, extract de urzica, extract de spanac, zer, lapte praf degresat, culturi de iaurt, dextroza, sofranel, gelatina alimentara, apa, proteine din lapte, pasta de alune, sare alimentara, pudra de cacao, pectine, unt de cacao, porumb, faina de orez, faina din seminte de caruba, gris de porumb, praf de vanilie, miere de albine, bucati de ciocolata, curcuma, caramel, betacaroten, culturi lactice selectionate, lapte praf degresat, fermenti lactici selectionati, fermenti de iaurt, smantana, fructe de padure (mure, afine, zmeura, merisor), antocianine.
Nici unul dintre produsele analizate nu respecta reteta traditionala a iaurtului cu adaosuri (iaurt, bucati de fructe/miere de albine/alte ingrediente naturale).
Cantitatea de zaharuri per unitatea de vanzare variaza intre 7 grame si 55,2 grame, adica intre o lingurita si jumatate de zahar si 11 lingurite de zahar.
La 61% din iaurturile analizate s-au folosit arome sintetice.
La 29% din iaurturile analizate s-a folosit amidon.
La 28% din iaurturile analizate s-a folosit un preparat de fructe, care este de fapt un amestec de sucuri de fructe si legume (morcov negru, sfecla rosie).
La 24% din iaurturile analizate s-a folosit concentrat de morcov negru.
La 17% din iaurturile analizate s-a folosit sfecla rosie.
Identificarea aditivilor alimentari utilizati in compozitia acestui tip de produs, care prezinta un risc de aparitie a unor afectiuni medicale in cazul unui consum constant si pe termen lung
In cele 61 de iaurturi cu adaosuri s-au identificat 18 aditivi alimentari:?arome sintetice, aspartam, acesulfam K, caragenan, acid ci-tric, citrat de sodiu, citrat de calciu, caramel, carmin, esteri lactici ai mono si digliceridelor cu acizi grasi, complexe de cupru ale clorofilelor si clorofilinelor, azot, guma lacust, guma guar, guma arabica, guma de carruba, guma acacia si antocianine.
Arome sintetice – termenul se refera la combinatii de substante chimice sau substante chimice care sunt adaugate produselor alimentare, pentru a le da sau modifica mirosul si/sau gustul.
E120 – carmin/acidul carminic, un colorant rosu stralucitor care se obtine dintr-o specie de insecte numita cosenila.
E150a – caramel simplu, cel mai utilizat colorant artificial. Poate provoca hiperactivitate si pro-bleme gastrointestinale. Consumul lui nu este recomandat copiilor hiperactivi.
E330 – acidul citric, agent de reglare a aciditatii. Cel mai bine documentat efect al acidului citric este distrugerea smaltului dentar, acesta favorizand aparitia cariilor dentare. Acidul citric nu este recomandat in alimentatia copiilor si nu trebuie consumate alimente ce contin acid citric de catre cei care au afectiuni cardiovasculare sau renale, afectiuni ale aparatului digestiv si diaree.
E331 – citratii de sodiu (saruri de sodiu ale acidului citric) sunt folositi si ca agenti de reglare a aciditatii produselor alimentare, ca antioxidanti, conservanti sau arome, produce efecte secundare ca greata, voma, crampe abdominale si musculare, reactii alergice, amortirea extremitatilor, oboseala, ritm cardiac anormal, crize, ameteala, respiratie greoaie etc.
E412 – guma de guar, agent de ingrosare. Poate provoca alergii.
E407 – caragenan, agent de ingrosare.?Unele studii au aratat ca poate avea un efect toxic, putand provoca ulcer si cancer.?Este interzis in UE in laptele praf de inceput pentru copii, ca o masura de precautie.
E410 – guma de carruba, agent de ingrosare. Poate provoca scaderea eficientei anumitor substante (en-zime) care ajuta digestia.
E414 – guma de acacia (arabica), emulgator.?Poate provoca alergii si se comporta ca o substanta de ba-last. Nu se recomanda consumul frecvent.
E471 – mono si digliceride ale acizilor grasi – Aditivii E471 contin amestecuri de mono-di-esteri de glicerina ai acizilor grasi prezenti in uleiuri si grasimi alimentare. Mai pot contine si mici cantitati de acizi grasi liberi si glicerina. Aditivul este un emulgator, deci rolul sau principal este de a forma si de a stabiliza emulsiile prin scaderea tensiunii superficiale dintre cele doua faze lichide nemiscibile.
Aspartamul (E951)?este un indulcitor artificial care are o putere de indulcire de 180 de ori mai mare decat zaharul, fiind lipsit de calorii si asupra caruia …