„Scoala scoate tampiti!” Acesta era porumbelul pe care Traian Basescu era sa-l spuna in sedinta de Guvern de duminica, dar pe care si l-a reprimat in ultima secunda. Presedintele Basescu a fost surprins, miercuri, la pranz, la deschiderea Bookfest, de un microfon al unei camere de filmat, in timp ce ii marturisea lui Gabriel Liiceanu ca era sa faca o gafa si mai mare decat cea cu tinichigiul si filosoful: „Acu?, si eu am gresit. Eu am vrut sa spun: scoala scoate tampiti. Si, in ultima clipa, am zis sa nu spun aceasta vorba. Este o prostie ce voiam sa spun. Desi ea pe fond era corecta”. Dialogul, surprins de camere, a continuat, Gabriel Liiceanu dandu-i dreptate, tot pe fond, presedintelui, in sensul ca scoala romaneasca ar trebui sa fie ceva mai aplicata.
A urmat lansarea unui volum de documente din seria de lucrari despre condamnarea comunismului, eveniment la care cei doi au luat cuvantul. Gabriel Liiceanu a profitat de prilej pentru a repera cumva onoarea sifonata a filosofilor, despre care presedintele sugerase ca ar fi inutil, deoarece sunt „neincadrabili in campul muncii”. „Filosofii sunt, intr-adevar, buni la multe lucruri”, a spus, la un moment dat, Liiceanu, cerandu-i sefului statului sa-i deconspire pe ofiterii de Securitate. Basescu a ras. Replica lui a venit imediat: pentru ca rolul filosofului era ocupat, Basescu si-a insusit pozitia tinichigiului ? „Cand vrei sa fii tu tinichigiul in fata filosofului, poti sa faci tu o carpeala la ce spune filosoful: a inceput predarea catre CNSAS a dosarelor fostilor ofiteri de Securitate din anii 50.”
Gabriel Liiceanu a insistat sa-i transmita lui Traian Basescu faptul ca nu e suficient ca presedintele sa condamne comunismul si societatea civila sa editeze carti despre perioada de dinainte de 1989. Filosoful a povestit un „microcaz”, cel al dactilografei cu care lucreaza de 30 de ani. Aceasta fusese „vizitata” de Securitate pentru a preda a patra copie de la toate documentele pe care Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu le produceau. „Ea n-a venit sa ne spuna, ea a vrut sa se sinucida”, a povestit Liiceanu, adaugand ca acel colonel care a vrut s-o racoleze, fie e la pensie, fie e la SRI si nimeni nu-l deranjeaza. „25 de ani, Securitatea mi-a intrat in casa. Dupa ?89 am vrut sa-i cunosc. Nimic! Liniste!” Gabriel Liiceanu a incheiat multumindu-i inca odata presedintelui ca a condamnat comunismul: „Acest lucru a generat entuziasmul multora dintre noi, pentru care am platit greu, deoarece am devenit intelectualii dumneavoastra de serviciu”.
