Trebuie sa ne reafirmam dreptul de a fi impreuna

Incepand de azi, 1 decembrie 2017, intram in anul Marii Uniri, anul in care ne pregatim sa sarbatorim Centenarul, prezentandu-ne lumii cu tot ce am construit intr-un secol de unitate nationala.
Despre Marea Unire si necesitatea cunoasterii trecutului, a contextului in care am devenit Romania Mare, vorbim cu doctorul in istorie Constantin Corneanu, presedintele consiliului director al Asociatiei Europene de Studii Geopolitice si Strategice “Gheorghe I. Bratianua”.
Romania libera: Se spune ca democratia se ofileste in absenta memoriei. Istoria trebuie si ea sa ne fie reamintita din cand in cand?
Constantin Corneanu: O rememorare a faptelor istorice, a clipelor care au devenit istorie se impune deoarece, intelegand faptele din trecut, deciziile luate, contextul in care s-au manifestat anumite atitudini si nu numai, putem intelege prezentul si, uneori, prevedea viitorul. In Occident se vorbeste mult, cu precadere in domeniul militar, despre “lectii invatatea”, ceea ce implica o intelegere a celor intamplate si concluziile necesare pentru a modela prezentul. O rememorare permanenta a celor petrecute in istorie ne poate ajuta sa sesizam derapajele de la un curs democratic astfel incat sa putem interveni in corectarea erorilor, si nu in perpetuarea lor.
Punandu-ne in pielea unui tanar, va intreb: de ce trebuie sa ne cunoastem istoria? De ce trebuie sa stim cand si cum s-a constituit Romania Mare si pe ce baze?
Este o chestiune de educatie, de permanent respect fata de memoria inaintasilor, fata de o identitate nationala care te individualizeaza intr-o lume din ce in ce mai globalizata. Cunoasterea drumului istoric, a contextului intern si international, a sacrificiilor facute pentru realizarea acestui mare ideal national, intregirea tarii, sunt utile in a-ti defini apartenenta la un spatiu cultural, civilizational, istorico-geografic.
Cunoasterea propriei istorii nationale, precum si a modului in care s-a constituit Romania Mare, modul democratic in care s-a petrecut acest proces, ne pot fi de ajutor in intelegerea evenimentelor prezente si viitoare, in a percepe si a intelege temerile si ingrijorarile unora dintre concetatenii nostri; fara a mai vorbi despre pasiunile si neadevarurile din discursul unor concetateni ai spatiului de valori euro?atlantic si nu numai.
Vorbiti-ne putin despre contextul intern si international in care a fost facuta Marea Unire.
In contextul esecurilor militare de pe Frontul de Vest al Germaniei si Austro-Ungariei, ca urmare a consistentului sprijin militar american, precum si al dezagregarii spatelui frontului Puterilor Centrale sub impactul ideilor Revolutiei bolsevice din octombrie 1917 si al principiilor expuse de catre presedintele american W. Wilson privind organizarea lumii dupa razboi, operatiunile militare din Marele Razboi aveau sa se incheie pe 11 noiembrie 1918.
Incurajata de Franta prin diferite canale politico-diplomatice, Romania a reintrat in razboi pe 10 noiembrie 1918. S-a facut un efort teribil din punct de vedere logistic pentru a se asigura trecerea Carpatilor de catre unitatile si subunitatile Diviziilor 7 Infanterie si 1 Vanatori la mijlocul lunii noiembrie 1918. Obiectivul nostru strategic era sa blocam posibilitatea ca armata ungara si Garzile Nationale maghiare sa instaureze teroarea pe intreg teritoriul Transilvaniei si sa-i impiedice, astfel, pe romanii transilvaneni in manifestarea lor de vointa privind unirea cu Romania.
Deciziile istorice luate la Chisinau (27 martie 1918), Cernauti (28 noiembrie 1918) si Alba-Iulia (1 decembrie 1918) aveau sa fie supuse unui indelungat si complex proces de recunoastere din punct de vedere al dreptului international in cadrul Conferintelor de Pace inaugurate la Paris/Versailles in 1919.
Care au fost argumentele noastre in fata Marilor Puteri pentru a ne sustine actul de la 1 Decembrie 1918?
In sustinerea noastra ne-am bazat pe Tratatul de Alianta cu Antanta din 4 august 1916 prin care Aliatii occidentali ne-au recunoscut, la intrarea noastra in Marele Razboi, drepturile noastre istorice asupra provinciilor romanesti aflate in stapanirea Austro-Ungariei. Aplicarea principiului autodeterminarii popoarelor de catre romanii transilvaneni, bucovineni si basarabeni a generat deciziile de la Chisinau, Cernauti si Alba-Iulia, ceea ce a reprezentat un argument extrem de important in dialogul politico-diplomatic de la Conferinta Pacii.
Au fost si destul de multe neintelegeri cu Aliatii occidentali in ceea ce priveste problema Banatului, a campaniei romanesti din Ungaria din anii 1919-1920 generata de pericolul bolsevizarii spatiului Europei Centrale si de perspectiva pierderii Transilvaniei pe calea armelor, a Basarabiei si a posibilei interventii in Razboiul Civil din Rusia bolsevica etc.
In ce consta, de fapt, unitatea noastra? Pe ce principii a fost creata?
Unitatea noastra de limba, cultura, credinta, precum si cea geografica, constiinta apartenentei la un spatiu de civilizatie comun sunt certitudini care au contat in procesul nostru de redesteptare nationala din secolele XIX si XX.
Toate cele enumerate mai sus au contat enorm in deciziile pe care liderii politici ai romanilor din provinciile istorice le-au luat, in deplin acord cu natiunea pe care o reprezentau, de unire cu Romania, renuntand la conditiile initiale, unele gandite, altele votate. Principiul autodeterminarii popoarelor a fost instrumentul politico-juridic care a favorizat implinirea visului nostru de unire.
In ce masura unitatea noastra tine strict de noi? De politica noastra interna si internationala?
Unitatea noastra nationala, adica respectarea articolului 1 din Constitutia Romaniei care prevede ca suntem un stat national, unitar si indivizibil, independent, tine de modul in care o gestionam. Pe masura ce Romania va deveni o democratie consolidata, un exportator de securitate si prosperitate, va fi din ce in ce mai dificil ca anumite tendinte separatiste sau de autonomie culturala, si nu numai, sa aiba o prea mare aderenta la marea masa a cetatenilor.
In plan international, anumite evolutii ale relatiilor internationale generate de nerespectarea dreptului international, a suveranitatii si independentei statelor provoaca ingrijorare si chiar teama. Apartenenta la spa?tiul de valori si de securitate euroatlantic ne ofera o serie de garantii in ceea ce priveste posibilitatea ca articolul 1 din Constitutia Romaniei sa fie respectat de vecini si de prieteni.
Istoric vorbind, carui spatiu geografic ii apartinem?
Geograful Simion Mehe?dinti, studiind pozitia Romaniei, in ansamblul continentului european, ajungea la concluzia ca tara noastra este situata la frontiera orientala a Europei peninsulare. Numerosi autori au considerat Romania ca fiind o tara balcanica; fara a insista prea mult pe sensul peiorativ al termenului “balcanica”, este foarte bine cunoscut ca aceasta conceptie este inexacta, caci ea nu se sprijina pe o baza geografica adevarata. Ideea care se impune, ca rezultanta a studiilor geografice si geopolitice, este aceea ca Romania apartine Europei Centrale.
In Evul Mediu, Moldova si Muntenia vor reprezenta cele dintai formatiuni politice europene in frontul stepei, adica vor lua impreuna rolul Daciei antice fata de istmul ponto-baltic. Avand in vedere desfasurarea evenimentelor istorice, putem aprecia ca marginea rasariteana a pamantului dacic a fost, din Antichitate si pana azi, hotarul de rasarit al Europei si continua sa fie.
Timp de trei mii de ani, poporul roman, in calitatea sa de popor carpatic sau de popor marginas (Randvolk), a fost o straja de continua veghe in bastionul cel mai inaintat al Europei spre Rasarit, Nistrul devenind “simbol geopolitica”.
Unirea de la 1918 a avut particularitati distincte fata de formarea altor state? Avand in vedere ca, desi spunem ca suntem un stat tanar, exista si alte state in Europa care s-au format aproximativ in aceeasi perioada.
Pentru implinirea idealului nostru de intregire au fost facute sacrificii imense pe campurile de lupta ale Marelui Razboi (1914-1918), precum si numeroase eforturi politico-diplomatice de recunoastere a drepturilor noastre istorice, iar dupa decembrie 1918 a trebuit sa luptam cu arma in mana, nu numai la masa verde a diplomatiei, pentru acceptarea si respectarea deciziilor romanilor.
La sfarsitul Primului Razboi Mondial, in contextul destramarii imperiilor otoman, habsburgic si tarist, Polonia, Cehoslovacia, Finlanda si viitoarea Iugoslavie s-au nascut alaturi de Romania Mare.
Care au fost principalii actori – personalitati romanesti vizionare – care au pus in scena actul Marii Uniri, l-au facut posibil? Aduceti-ne aminte de ei.
Artizanul Marii Uniri, cu luminile si umbrele ei, a fost Ion I.C. Bratianu, presedintele PNL si prim-ministrul in functie la intrarea Romaniei in Marele Razboi. El este omul politic si de stat care a negociat drumul nostru catre intregire, a aparat cu inversunare si diplomatie drepturile si adevarurile noastre istorice la Conferinta Pacii si …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *