Cartea istoricului Diana Mandache, „Exilul Regeluia”, o pune in noua lumina pe o monarhista, care a alimentat atacurile la adresa Casei Regale a Romaniei.
Istoricul Diana Mandache a publicat in acest an la Editura Curtea Veche Publishing o carte care va schimba modul in care este scrisa si perceputa istoria Romaniei. Este vorba de volumul „Exilul Regeluia”, care pune in valoare surse inedite, care arata fata hada a unei parti a exilului romanesc, infiltrata de Securitate. Politia politica a regimului comunist a reusit sa recruteze turnatori chiar printre apropiatii Regelui Mihai I. Printre ei s-ar fi numarat si jur?nalista Nicolette Franck, care a fost, o perioada, un simbol al exilului. Aceasta este si autoarea uneia dintre cele mai durabile calomnii. In anul 1997, a publicat un articol in „Caminul romanesca” prin care sustinea ca Principele Radu al Romaniei ar fi fost, la randul sau, colaborator al Securitatii. Intregul esafodaj era bazat pe un document redactat de unul dintre liderii locali ai Partidului Comunist Roman din Iasi, care facuse o lista cu persoane pe care activistul le considera demne de interes pentru politia politica a regimului comunist. Documentul nu certifica nici faptul ca acei oameni au fost contactati de Securitate si nici nu oferea vreun indiciu ca fosta politie politica a luat cu adevarat in seama sugestiile lide?rului local comunist.
Insa, din cauza prestigiului mare de care se bucura Nicolette Franck printre exilati si ca urmare a unor mecanisme subterane puse in miscare de alti acoperiti si turnatori ai Securitatii, informatia a prins radacini adanci. Nu a contat faptul ca membrii Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii au eliberat un certificat care demnonstra faptul ca? Principele Radu al Romaniei nu a colaborat vreodata cu Securitatea. Nu a contat faptul ca, niciodata, nimeni, nu a descoperit in arhiva fostei Securitati vreun capat de document, in vreun dosar, care sa sugereze macar vreo relatie intre Principele Radu al Romaniei si fosta politie politica. Nu a contat nici cuvantul acestuia din urma, care a declarat jurnalistilor ca a fost, intr-adevar, contactat in anii 1980, de Securitate, dar ca a refuzat colaborarea. A contat mult mai mult articolul Nicolettei Franck, rostogolit in presa fie de cei care au cautat cu orice mijloc sa stirbeasca prestigiul Casei Regale a Romaniei.
„Un personaj de filma”
In cele din urma, la aproape 20 de ani de cand a fost lansata aceasta calomnie, lucrurile se limpezesc. Biografia ascunsa a Nicolettei Franck este prezentata de Diana Mandache in capitolul „Nicolette Franck, un personaj de filma”. Autoarea scrie ca „Nicolette Franck, nascuta Nicolette Apotecher la Iasi, in 1920, lucrase la redactia ziarului Curentul, ca secretara particulara a lui Pamfil Seicaru, in 1944. Cunoscand franceza si germana, era translator la redactie. In anii 1944 – 1946, Nicolette a devenit secretara particulara a lui Yves Francka”.
?Este vorba de un luxemburghez nascut in Belgia, care venise in Romania in anul 1938. Corespondent al publicatiei Journal de Geneve, dar, totodata, colaborator si cu serviciile de informatii franceze, apoi, dupa capitularea Frantei in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, si cu serviciile de informatii engleze, Yves Franck a fost arestat in timpul razboiului si a stat o perioada in inchisoarea Vacaresti, acolo unde a cunoscut o serie de comunisti, prin?tre care si pe Nicolae Ceau?sescu. „In 1946, s-a casa?to?rit cu Nicolette, plecand la scurt timp in Olanda si stabilindu-se in Elvetia, la Geneva, in august 1954. Inca din acel an, Nicolette Franck intrase in atentia organelor de Securitate, primind numele conspirativ „MIA”. In 1958, un raport al Ministerului de Interne, Directia I, specifica faptul ca Biroul Elvetia (n.r. – din cadrul Securitatii de la Bucuresti) avea in vedere posibilitatea recrutarii ca agent extern a numitei „MIA”, Franck Nicoleta (n.r. – pozitia de agent era superioara celei de turnator)a”, se arata in volumul mentionat.
?Insa securistii o banuiau pe Nicolette Franck ca ar fi fost, de fapt, agent dublu. „Un raport al Securitatii preciza: Si in prezent, sotii FRANCK desfasoara activitate de spionaj. In perioada 1964 – 1965, Franck Nicoleta s-a ocupat cu urmarirea diplomatilor nostri aflati la Geneva, in urma carei activitati a depus ra?poartele organelor CI (n.r. – de contrainformatii, contraspionaj) elvetiene”. ??
„Nimfdaa”, un nou nume conspirativ
In 1977-1978, Nicolette Franck a primit un nou nume conspirativ, „Nimfaa”. Toate acestea se petre?ceau in contextul reorganizarii unor retele de securisti, dupa defectiunea lui Ioan Mihai Pacepa. „Nimfaa” colabora la „Europa Liberaa” si se ocupa de racolarea unor cetateni romani care efectuau deplasari in strainatate. Diana Mandache mai scrie ca Nicolette Franck colabora si cu serviciile secrete elvetiene, carora le furniza date despre diplomatii romani.
Pozitie duplicitara
Diana Mandache mai afirma ca Nicolette Franck „era acreditata ca ziarist pe langa Palatul ONU de la Geneva, din partea ziarului La Libre Belgique. In primavera lui 1962, Serviciul de Informatii Externe comunist, intr-o nota de la Geneva despre Nicolette si Yves Franck, prezenta date biografice si actualiza informatiile despre cei doi soti. Printr-o sursa a ofiterului de informatii, se vorbea despre activitatea jurnalistica a familiei Franck, Yves ajungand, pentru scurt timp, director al Agentiei France Presse; ulterior, a parasite agentia din cauza unor conflicte, publicand articole pe teme economice in unele ziare franceze sau belgiene si continuandu-si, totodata, activitatea informativa. Despre Nicolette Franck se preciza ca este „singura jurnalista de origine romana care are acces la ex-regele Mihai pentru a-I lua unele interviuri”. Ea revenit in aprilie 1970 in Romania pe care nu o mai vazuse din 1947. „Franciska”, dupa cum mai era numita conspirativ Nicolette Franck – se spunea intr-o scrisoare a tovarasului Marcu – „ne este necesara pentru cunoasterea activitatii fostului rege Mihai, unde o voi plasa mai activ. Voi cauta sa aflu si alte elemente cu privire la situatia ei actuala ca in raport de aceasta sa stiu pana unde ma intind”a”, se arata in cartea „Exilul Regeluia”.
Toate aceste intrevederi cu ziarista au continuat in 1971 si 1972, timp in care s-a incercat folosirea Franciskai in scopul influentarii si documentarii sale pentru prezentarea favorabila …
