Nu cred sa existe un act sa provoace mai multa valva, suferinta si neputinta decat suptul degetului sau degetelor la copiii si mai ales, a celor trecuti de varsta de 5 ani. Daca in primul an de viata, suptul degetului este privit ca o normalitate cu ingaduinta si acceptare, pe de o parte datorita argumentelor fiziologice privind sistemul digestiv al bebelusului si pe de alta parte a argumentelor psihanalitice privind organizarea libidinala stadiala, respectiv corelarea primului an de viata cu stadiul oral de dezvoltare, nu la fel se intampla si mai tarziu. Statisticile evidentiaza tendinta incetarii suptului degetului in jurul varstei de 5-6 ani, insa exista numerosi copii care continua sa-si suga degetul vreme indelungata pana la adolescenta, maturitate, precum si altii care nu reusesc sa se opreasca nicicand din acest gest. Desigur ca, din cauza oprobriului societatii si rusinii care invaluie acest act, nu se cunoaste cu precizie numarul adultilor care isi sug degetul.? Cunoscuta cantareata Rihanna declara la varsta de 23 ani ca inca isi suge degetul.
Ma voi opri in acest material asupra umilintelor indurate de copiii – prescolari si scolari, care isi sug degetul, din partea parintilor, altor copii si intregii societati.
Pentru ca suptul degetului nu este un act care sa fie stopat dintr-odata cu o ciocolata, cu o promisiune materiala mareata sau dimpotriva, cu amenintare si abuz fizic, parintii se gasesc pusi fata in fata cu propria lor neputinta de a-l face pe copil sa renunte la adictia pentru deget. Neputinta parintilor activeaza si colecteaza intreaga lor frustrare, furie si agresivitate, pe care le mixeaza la un loc cu imaginatia si? pe care le canalizeaza asupra copilului sub forma celor mai a”originale” strategii de actiune.
Astfel, ii obliga pe copii sa poarte permanent manusi, le bandajeaza degetul sau le aplica pe el solutii cumparate din farmacie sau preparate in casa chiar de ei (ex.: ketchup picant cu adaos de piper, ardei iute, materii fecale etc.), incercand cu disperare, prin orice mijloace sa blocheze accesul degetului in gura copiilor. Unii parinti folosesc mijloace mult mai a”subtile”, de tipul agresiunilor psihice sub forma ironiilor, criticilor si injuriilor: Esti un bebelus/ Gura de peste, ii fac de rusine la scoala in fata clasei sau a prietenilor, in timp ce o alta categorie de parinti nu se da in laturi de la a crede cu tarie in eficienta mijloacelor fizice, lovindu-i peste degete ori de cate ori ii surprind asupra faptului sau legandu-le mainile la spate asemeni prizonierilor.
Acestea sunt numai cateva exemple de resurse de care dispun si pe care le folsesc pentru a-I determina pe copii sa renunte la suptul degetului. Cele mai multe dintre ele le cunosc din propriile lor experiente, …
