Vedeta lunii februarie la Sfatulparintilor.ro este actorul Mihai Razus. Mihai este fericitul tatic al Norei, o fetita de 7 ani, cu inclinatii artistice,? de la care actorul a invatat sa fie din nou el insusi, nu cum vor altii sa fie, sa fie sincer cu el si sa-si recunoasca neputintele in fata celor a”mari”. Iar el, ca parinte, vrea sa-i transmita fiicei lui valori pe care si el le-a mostenit de la ai lui: sa se inteleaga bine cu cei din jurul ei, sa nu minta si sa fie generoasa. Insa se gandeste cate din aceste pilde ii vor asigura succesul intr-un viitor dominat de tupeu, egosim si prefacatorie.
Pe Mihai Razus il puteti revedea, din 17 martie, intr-un nou sezon al emisiunii Rasushow de la TVR 2.
– Cum te-ai schimbat tu de cand esti tatic?
– Sincer sa fiu, eu nu m-am schimbat de cand sunt tatic, am mult mai multe griji si responsabilitati. Pe vremuri – artist fiind- nu-mi prea pasa ce aveam in frigider, in debara, unde imi voi petrece weekend-ul sau vacanta de vara. De cand a a”intervenit” Nora – fetita noastra de 7 ani – in primul rand ne-am schimbat orarul, ritmul de viata si prioritatile pe termen scurt si/sau indelungat. In al doilea rand mi-am revizuit comportamentul si limbajul pentru ca un copil absoarbe in primul rand a”prostiile” spuse sau facute. Sunt mai atractive si instinctiv copilul le inmagazineaza.
– Cum priveai aceasta a”meserie” la aflarea vestii ca va veni pe lume fiica ta?
– Cu multa inconstienta si inocenta. Eu cred ca cei care asteapta un copil nu trebuie sa-si puna prea multe intrebari a”inaintea” de a se naste bebelusul lor, ca sa nu intre in panica (de genul: aoleu ce o sa ma fac? voi face fata? daca nu o sa ma descurc? etc. etc). Trebuie sa se informeze, fara a exagera si apoia?? sa se bucure descoperind impreuna in familie ce inseamna aceasta a”meserie” de parinte.
– Dar, acum, dupa 7 ani de a”experienta”?
– Lucrurile s-au schimbat. Nevoile sunt mai complexe. Sunt constient ca Nora creste repede si invata tot ce vede la noi in familie. Pe de alta partea?? ooofffa?? ce rapid au trecut anii, parca as vrea sa fie din nou mica.
– Ce sentimente ai trait cand ai tinut-o prima data in brate pe ?Nora? Ai avut curaj sa o iei in brate inca din primele clipe sau ai mai asteptat sa mai creasca putin? Ti-a fost teama de fragilitatea ei?
– Vezi, uite, asta e o amintire minunata! Eu am fost curajos si foarte curios sa incerc aceasta senzatie. Din prima zi! Caci e o senzatiea?? sa-ti tii in brate copilul. Teama amestecata cu dragoste, cu neindemanare, cu curajul de a trece peste toate cele enumeratea?? Dar cel mai greu ne-a fost cand i-am facut prima baita. Acolo am fost eroul carea?? era speriat de moarte sa nu-i tin capsorul gresit, sa nu-i intre apa in urechi, auzeam a”in capul meu” toate vocile tuturor cunostintelor, rudelor, care mai de care cu sfaturi mai controversate, pana cand am bagat copilasul in apa si am uitat de toti si de toate si ne-am bucurat de acel moment magnific!
– Ce-ai invatat tu de la fetita ta?
– Multe lucruri pe care le uitasem. Sa ma joc si sa fiu din nou copil. Sa fiu sincer fata de mine, sa-mi recunosc neputintele in fata celor a”mari”, sa fiu asa cum sunt, nu cum vor altii sa fiu. Sa-mi placa sa castig si sa ma supar cand pierd si multe altele.
– Privind-o pe Nora, te vezi pe tine in copilarie? Ce-ti aduce aminte, din felul de a fi al fiicei tale, de tine cand erai mic?
– Uite, sa stii ca nu pot face aceasta comparatie decat din povestirile a”alor mei” despre mine. Nora este mult mai cuminte decat eram eu. Pana la 7 ani imi rupsesem un picior la sanius, imi sparsesem capul la joaca in fata blocului, imi scrintisem mana. Nora, slava Domnului, nu a trecut prin nici o experienta de acest gen. Din povestirile bunicilor mei (si ceva din amintirile mele) se pare ca ma urcam pe un taburet si convocam familia in bucatarie, puneam radioul si incepeam sa dirijez, spre deliciul tuturor care ma urmareau. Apoi vorbeam pe a”inglireste”-engleza in acceptiunea mea. Aici imi seamana Nora careia ii place sa ne cheme la spectacole improvizate la ea in camera si apoi sa ne vorbeasca in limbi straine, inventate de ea.
– A reusit fiica ta sa te scoata vreodata din minti? Cu ce? Cum ai reactionat? Ce ai facut? S-a lasat cu cearta, cu pedepse?
– Sa stii ca noi am calatorit mult cu Nora cand era mica. O data pe un aeroport, faceam o escala, ne-a scos din minti. Cred ca avea vreo 2 ani, era la faza aia cand daca vroia ceva si nu-i faceai pe plac se tavalea pe jos. Ne-a enervat rau de tot si cred ca am a”altoit-o” un pic, ca din cauza ei m-am certat si cu sotia, i-am uitat biberonul la baie si apoi cand ne-am suit in avion Nora nu mai vroia sa bea decat din biberonul ei. Tot echipajul se adunase langa Nora care urla dupa biberon. A, am uitat sa-ti spun un amanunta?? Zborul care urma dura …
