Oserie de oameni de cul?tura din Banat denunta vandalizarea vestigiilor vechiului Port Timisoara si condamna pasivitatea autoritatilor locale, care vine flagrant in contradictie cu intentia declarata de a relua navigatia pe canalul Bega.
Dorotea Momir, cunoscuta personalitate a vietii intelectuale a Timisoarei, a sesizat furtul a trei placi comemorative din zona vaporului D”Arc, din apropierea Podului Tineretii. Potrivit cotidianului Opinia Timisoarei, aceste placi comemorative au fost dezvelite de Ziua Marinei, in 15 august 2012.
Ele marcau 150 de ani de la atestarea documentara a Portului Timisoara, 225 de ani de la reglementarea navigatiei si a comertului pe Canalul Bega si 280 de ani de la prima cursa de vapoare de pe ruta Timisoara – Pancevo. Opinia Timisoarei mai noteaza ca in locul unde au fost amplasate placutele au mai ramas doar semnele unei lipituri de mantuiala. Acest fapt a starnit indignarea scriitorului Dusan Baiski, coordonatorul proiectului Banaterra prin care au fost inventariate placutele comemorative din capitala Banatului. „Interesanta si extrem de bun simt este si observatia doamnei Dorotea Momir: placi comemorative lipite… Probabil, lipite cu scuipat. Un scuipat pe obrazul timisorenilor, insa unul cu siguranta generos bugetat”, a scris Dusan Baiski pe opiniatimisoarei.ro.
Dorotea Momir spune ca pasivitatea autoritatilor si a comunitatii locale este cu atat mai regretabila cu cat in urma cu doi ani a disparut si placa comemorativa dedicata marelui scriitor Ady Endre, fara ca cineva sa reactioneze. De asemenea, intelectualii timisoreni sunt revoltati si de faptul ca, in cadrul actiunii de modernizare a malurilor Begai, actiune finantata din fonduri europene, au fost indepartate bornele de la care legate vapoarele, in zona Capitaniei portului din zona Iozefin. Intelectualii banateni cred ca aceste vestigii ale trecutului ar fi trebuit conservate si puse in valoare, in cadrul unei posibile viitoare actiuni care sa vizeze reluarea navigatiei pe Canalul Bega.
O minune a spiritului ingineresc
Istoria navigatiei de pe Canalul Bega este una dintre cele mai frumoase povesti de succes din istoria Banatului, iar canalul, in sine, este o minune a spiritului ingineresc al banatenilor. Canalul are o lungime de 114 de kilometri, dintre care 44 de kilometri pe teritoriul Romaniei si 70 de kilometri pe teritoriul Serbiei. Lucrarile de amenajare a unui canal navigabil au inceput la un deceniu de la eliberarea Banatului de sub jugul otoman si de la desfiintarea Pasalacului de Timisoara.
Guvernatorul austriac al Banatului, contele Claudius de Mercy, a dispus saparea unui canal care sa contribuie la asanarea mlastinilor din jurul Timisoarei si la regularizarea cursurilor de apa, in asa fel incat sa fie prevenita, pe cat posibil, repetarea unor inundatii de mare amploare. In anul 1732 a fost consemnata prima cursa a unui vapor, intre Timisoara si Pancevo, azi in Serbia. Insa canalul devenea imparcticabil pentru navigatie vara, cand apareau praguri de nisip si cand debitul apei scadea. Astfel ca, in perioada 1734 – 1754, autoritatile austriece au decis amenajarea unui alt canal, mai la sud, cu un traseu mai drept, mult mai propice pentru navigatie. Inginerul Maximilian Fremaut a fost cel insarcinat cu coordonarea lucrarilor. El a decis construirea de diguri, pentru regularizarea cursului raului Bega, dar si pentru protejarea terenurilor din jur impotriva inundatiilor, iar printr-un rescript imperial din anul 1744, grija intretinerii malurilor si a digurilor Begai a fost data in seama comunelor limitrofe. Din anul 1752 este atestat Portul Timisoara, iar in oras exista un golf de mari dimensiuni, azi aproape colmatat, care era folosit pentru intoarcerea vapoarelor, la capatul curselor. Portul era amenajat in zona Capitaniei din cartierul Iozefin.
In acel an, cantitatea de marfuri transportata pe Canalul Bega este de 20.000 de tone pe an. Cresterea traficului naval a impus reglementarea navigatiei si a comertului pe …
