„Mai intai i s-a parut ca are vedenii, ca poate amestecul de cafea pe care i-l daduse unchiul sau era un pic cam prea tare pentru el, insa a continuat sa se uite lung. Si-a clatit privirea cu privelistea din fata lui, era aievea, departe. De cealalta parte a granitei stateau intinsi doi soldati israelieni dezbracati, doua femei. (…)
Lui Hamodi i-a venit sa spuna ceva, sa izbucneasca in chiote, sa faca haz de ce se intampla, dar apoi si-a dat seama ca nu poate, sau mai degraba ca nu vrea, nu de fata cu Samir. Hamodi a realizat ca vrea sa se bucure singur de peisaj. Si brusc nu i-a mai pasat. Unchiul lui ii tot spusese, inca din copilarie, ca Dumnezeu isi imparte comorile cu toti oamenii din lume, insa unii oameni aleg sa nu se bucure de comorile lor”.
Acest fragment, plin de umor, face parte din cartea?scriitoarei Shani Boianjiu, „Oamenii eternitatii nu se tem niciodata”, care vorbeste despre viata tinerelor israeliene in armata.
Israelul este printre putinele state din lume, in care, dupa varsta de 18 ani, fetele trebuie sa satisfaca serviciul militar obligatoriu, timp de 2 ani, intr-o tara aflata, probabil, in cel mai fierbinte punct al globului. Tinerele pot?refuza serviciul militar doar daca sunt insarcinate, mame, sau au motive religioase intemeiate.
Cartea lui Boianjiu- inspirata din experienta autoarei in cadrul Fortelor de Aparare Israeliene, intre 2005 si 2007- nu este deloc usurica, in ciuda fragmentului amuzant de mai sus, si descrie, mai degraba, o atmosfera incarcata de tensiune si frica. Trei fete- Yael, Avisag si Lea- isi povestesc peripetiile din armata, petrecute in locuri diferite, la un punct de trecere a frontierei spre Cisiordania (teritoriu palestinian), la granita cu Egiptul si intr-o tabara de instructie. Intamplarile celor trei soldati nu seamana deloc cu povestile stupide, pe care suntem obisnuiti sa le auzim de la prietenii din cartier care au facut armata, in general pe la muncile agricole, pe vremea cand aceasta era obligatorie. In Israel, soldatii sunt injunghiati in gat de civili palestinieni furiosi, si sfarsesc groaznic in balti de sange, iar copii arabi sunt luati la tinta de pustile militarilor, sau mor arsi de vii in timp ce incearca sa traga cu lansatoarele de grenade in tancurile invadatorilor. Toate personajele parca asteapta mereu sa se intample o nenorocire, iar cateodata aceasta chiar se intampla. Uneori, absurdul si tensiunea din aer transforma totul in comedie, cand spre exemplu, de o parte si de alta a granitei israeliano-egiptene, tineri si tinere de aceeasi varsta isi urmaresc atent miscarile, sperand totodata sa nu fie nevoiti sa se impuste unii pe ceilalti. De aici a izbucnit si „incidentul diplomatic” provocat de decizia a doua fete-soldat …
