Explozia navetei Challenger (sursa NASA Archive / Alamy / Profimedia)
Pe 28 ianuarie 1986 naveta spațială Challenger a explodat la nici două minute de la lansare și șapte astronauți au murit. Dezastrul a arătat că lansările spațiale sunt mult mai riscante decât credea multă lume, iar cazul a fost nu doar un eșec tehnic, ci și instituțional, mai ales că inginerii au avertizat că pot apărea probleme grave, însă au fost ignorați.
Naveta Challenger a explodat și s-a dezintegrat la 73 de secunde de la lansare și toți cei șapte astronauți au murit. A fost pentru prima oară când întreg echipajul unei misiuni spațiale americane își pierde viața.
Documente despre misiune, dar și multe date puteți găsi pe site-ul NASA.
Ancheta a arătat că totul a pornit de la defectarea unei garnituri inelare de etanșeizare, iar propulsorul din dreapta a cedat la lansare, după ce stricarea garniturii a cauzat o ruptură în articulația propulsorului pe care o asigura. Ca urmare, gazul fierbinte din interiorul motorului a ajuns în exterior și a intrat în contact cu aparatura propulsorului și cu un rezervor de combustibil.
Toate misiunile NASA cu navete spațiale au fost oprite timp de aproape trei ani după dezastrul Challenger.
Organizația media NPR (National Public Radio) din SUA scrie, într-un amplu articol despre dezastrul din ianuarie 1986, că mai mulți ingineri de la una dintre companiile cu care NASA colabora, Morton Thiokol, au avertizat forurile de decizie că este un risc foarte mare dacă naveta va fi lansată pe vreme rece.
Rachetele erau construite din segmente, iar acolo unde un segment se îmbina cu altul, două rânduri de garnituri din cauciuc sintetic (așa-numitele O ring) ar fi trebuit să împiedice scurgerea combustibilului de rachetă care este extrem de volatil. Decolarea și faza inițială a zborului exercită o presiune uriașă asupra rachetelor, făcând ca îmbinările să se răsucească și să se depărteze ușor. Aceste mici piese inelare ar fi trebuit să mențină îmbinările etanșe, însă la acel zbor fatidic, combustibilul și gazele de rachetă au ars dincolo de bariera formată de inelul interior, dând naștere unui fenomen cunoscut sub numele de „blow-by”, mai scrie NPR.
NASA a modificat procesul de luare a deciziei privind lansările după dezastrul Challenger, astfel încât obiecțiile contractorilor să ajungă la echipa de control.
Un alt dezastru a venit 17 ani mai târziu, după ce naveta Columbia s-a dezintegrat la reintrarea în atmosfera Pământului, iar o anchetă NASA a dat parțial vina pe „bariere organizaționale care au împiedicat comunicarea eficientă a informațiilor critice de siguranță și au suprimat diferențele profesionale de opinie”. Șapte astronauți au murit atunci.
Cei șapte oameni care au murit în acel grav incident din 1986 sunt: Dick Scobee, Michael Smith, Judith Resnik, Ellison Onizuka, Ronald McNair, Gregory Jarvis și Christa McAuliffe.
