E zi grea duminica pe 18 aprilie. Afară cerul e negru. N-ai ce face. În Mall ce să faci? Nu mai e ca pe vremuri. De gugălit te-ai săturat. Ești la cap de îndopat cu carne și survol pe net. Pandemia ți-a amuțit stomahurile. Ți-ai făcut toate poftele. De n-ai pofte.
E bine când cerul de primăvară e încruntat, să simți ușurătatea ființei. Să-ți simți trupul dizolvat în cerul ăsta întunecat, fără înjurături și greutate de grăsime de porc. Și, fără a fi religios, să amintesc că-i bine să te dezintoxici înainte de abundența de Paște și miel. Zic că-i simplu să te arunci în simplitatea bucatelor date de natură. De asta zic, de ce nu, un borș de buruieni nu strică. Pune mărar, pătrunjel, lobodă, leurdă, ceapă verde. Cu un orez de-o mână și o lămâie stoarsă cu jenă. Apă și sare cât cuprinde.
De treci prin piață caută un caș de primăvară, sărătura iernii parcă n-are armonie. Un caș proaspăt fuge ușor spre cerul gurii cu o lipie.
Vezi la 15 jumătate tenis. Tsitsipas cu Rublev. Țin cu Tsitsi. Are o inocență a loviturii. Îți dă sentimentul că tenisul ca joc abia a început. E un puști cu plete, inventiv cum rar se întâlnește pe lume și cu o rigoare a strategiilor care iese din tipare. E plăcere, un deliciu de joc face Tsitsi.
Seara, de ai neastâmpăr, te halește desnădejdea, nu știi ce să faci cu capul tău? Bagă un „The Serpent”. Film înspăimântător. Un ticălos, cu farmec și scrășnet din dinți, jefuiește și omoară orice urmă de inocență. Tinerii dornici de părăsit lumea asta ajung în Asia spirituală și dispar. Acolo, în voia drogului și vrând să-și simtă ușurătatea ființei, limitele, experiențele, pierd controlul. Un ticălos e mereu la capătul lor și-i termină.
Filmul e ca ziua de astăzi. Fraged. În buruieni, în caș, în lipie. Inocent, în toate cele necunoscute. Rău ca un suflet ca al nostru cu gânduri tainice pentru zilele ce vor veni.
