Într-un bar din centrul orașului Houston, Matthew Goitia, director la Pelorus Terminals, își expune ideea inițială de a recondiționa și construi terminale maritime care să poată amesteca și exporta țiței și să expedieze produse chimice în Venezuela, relatează Reuters într-un amplu reportaj.
Planul ambițios, estimat la un cost între 250 de milioane și 1 miliard de dolari, presupune recondiționarea unui terminal maritim existent pentru țiței în Venezuela, construirea unuia nou pentru petrol și apoi conversia instalației mai vechi pentru a transporta produse chimice și alte produse. El ia în considerare, de asemenea, adăugarea de rezervoare de stocare, modernizarea docurilor și va trebui să asigure alimentarea cu energie electrică, toate acestea putând dura între trei și zece ani.
Sunt multe aspecte de clarificat și încă nu este limpede cum ar putea obține permisiunea guvernului SUA pentru a face ceva din toate acestea. Orice intrare în țara sud-americană va necesita, de asemenea, probabil mult sprijin din partea oficialilor locali și a companiei petroliere de stat PDVSA, dar acest lucru nu împiedică apariția unor idei.
În birouri din tot orașul aflat în inima industriei petroliere din SUA, directori, antreprenori și aventurieri caută o modalitate de a obține o parte din munca necesară pentru a valorifica uriașele rezerve de țiței ale Venezuelei, estimate ca fiind cele mai mari din lume.
„Cei mici sunt dispuși să-și asume riscul, Venezuela este lumea pierdută”, afirmă Matthew Goitia, director la Pelorus Terminals, făcând referire la miticul oraș El Dorado. Goitia spune că a purtat deja discuții cu doi investitori în capital de risc și că organizează întâlniri cu „wildcaters” – operatori petrolieri mai mici și independenți, care își riscă propriul capital pentru a fora sonde în zăcăminte neconfirmate – cu viziuni similare de a intra pe piața din Venezuela.
Trump a cerut companiilor americane să investească masiv în infrastructura energetică a Venezuelei
La mai puțin de o lună de la incursiunea militară a SUA la Caracas pentru a-l captura pe președintele venezuelean Nicolas Maduro, perspectiva unei noi goane după petrol galvanizează industria din Houston, în timp ce președintele american Donald Trump caută investiții de 100 de miliarde de dolari pentru a reconstrui industria petrolieră degradată a țării sud-americane.
Acest entuziasm se regăsește și la firme mult mai mari. Jeff Miller, CEO-ul gigantului de servicii petroliere Halliburton, cu sediul în Houston, le-a spus miercurea trecută analiștilor, într-un apel privind rezultatele financiare, că telefonul său „sună fără încetare” cu solicitări legate de Venezuela.
Halliburton a ieșit din Venezuela în 2020, în urma sancțiunilor SUA, dar acum lucrează la obținerea licențelor care i-ar permite să revină. Miller a participat la o întâlnire din ianuarie la Casa Albă și i-a spus lui Trump că Halliburton este „foarte interesată” să revină și că el personal a trăit în Venezuela timp de patru ani și, în parte, și-a crescut copiii acolo.
El le-a spus investitorilor, săptămâna trecută, că „există oportunități pentru noi mai devreme decât mai târziu”.
„Există mult entuziasm inițial – toată lumea vrea să pornească la drum”, a declarat pentru Reuters și Francisco Monaldi, directorul programului de energie pentru America Latină de la Institutul Baker al Universității Rice din Houston.
Monaldi afirmă că Departamentul Energiei de la Washington a organizat întâlniri inclusiv cu „wildcatters” și amintește că magnații miliardari ai petrolului au participat, la rândul lor, la masa rotundă despre Venezuela organizată de Casa Albă în 9 ianuarie.
Companiile petroliere din SUA se împart în două categorii în privința exploatării petrolului venezuelean
Ali Moshiri, fostul șef al Chevron pentru Africa și America Latină, a declarat pentru Reuters că a avut recent întâlniri cu potențiali investitori în Houston și New York.
Entuziasmul pentru o intrare rapidă a fost temperat de faptul că nimeni nu cunoaște regulile pentru investiții și operare în Venezuela sub supravegherea SUA. Unele companii vor să vadă planuri mai ferme din partea Statelor Unite pentru o eventuală tranziție la democrație în Venezuela, care ar oferi un mediu politic mai stabil pentru investițiile lor pe termen lung.
„Există două grupuri de companii. Unele sunt prudente și așteaptă reforme, și chiar un scenariu fără riscuri pentru a merge acolo, iar altele acționează ca și cum aceasta ar fi o nouă «goană după aur»”, explică Moshiri, care acum este CEO al Amos Global Energy, cu sediul în Houston. El susține că se pregătește de ani de zile să intre în Venezuela prin compania sa și că a avut discuții în stadii incipiente pentru a strânge până la 2 miliarde de dolari. „Cei care au fost implicați în Venezuela de mult timp încearcă să găsească un teren de mijloc”, mai afirmă acesta.
J.P. Hanson, șeful global al grupului de petrol și gaze din cadrul băncii de investiții Houlihan Lokey, afirmă că au loc multe discuții despre Venezuela, dar că investitorii publici și privați se confruntă în continuare cu un grad semnificativ de incertitudine.
„Vor avea nevoie de o oportunitate clară de a deține active, să știe în ce investesc și să știe că își pot proteja activele”, a declarat el la un eveniment al industriei petroliere desfășurat joia trecută la Houston.
Adunarea Națională, parlamentul unicameral al Venezuelei, a început să dezbată săptămâna trecută o reformă amplă a legii hidrocarburilor care ar permite companiilor străine și locale să opereze câmpuri petroliere pe cont propriu printr-un nou model contractual.
Modificările, care deocamdată nu au fost aprobate, ar putea fi un prim pas către acceptarea operatorilor petrolieri independenți să intre în țară cu contracte actualizate care oferă o flexibilitate mai mare față de actualul model de „joint venture”.
Conexiunea Denver în goana după petrolul venezuelean
Între timp, în Denver, capitala statului Colorado, se conturează, de asemenea, ca un centru de activitate legată de Venezuela, după ce mai multe companii care își au sediul în oraș au participat la masa rotundă cu Trump din 9 ianuarie. Printre acestea s-au numărat Raisa Energy, care achiziționează participații neoperate în active energetice și are un CEO venezuelean; Tallgrass Energy, o companie cu active de conducte și terminale, și Aspect Holdings.
Companiile petroliere americane ar putea contribui la refacerea producției și prosperității Venezuelei și sunt pregătite să înceapă „munca reală, rapid”, a declarat pentru Reuters Alex Cranberg, președintele Aspect.
„Miza este enormă, dar necesită contracte durabile și construirea încrederii pe termen lung”, a afirmat acesta într-un răspuns trimis prin email la întrebările Reuters, referindu-se la potențialul de dezvoltare din prolificul bazin de țiței greu Orinoco al țării sud-americane.
El a mai spus că există potențial pentru explorare onshore și offshore, chiar și de către operatori independenți, deoarece tehnologia modernă ar putea debloca resurse de petrol și gaze care nu sunt reflectate în estimările actuale ale rezervelor.
„Avem nevoie de aranjamente contractuale și de securitate care să fie realiste și de încredere. Avem nevoie de date tehnice și de foarte multe”, a continuat Cranberg.
Trump le-a spus directorilor de companii că vor „trata direct cu noi” (n.r. cu cabinetul său), și nu cu Venezuela, dar nu este clar ce agenții americane ar face ce asta, cine ar gestiona licențele și ar aproba acordurile sau când ar putea fi ridicate sancțiunile SUA care interzic facilitarea comerțului cu petrol venezuelean.
Orice companie americană care dorește să lucreze în sectorul petrolier al Venezuelei are în prezent nevoie de o licență sau o derogare de la sancțiuni din partea Departamentului Trezoreriei de la Washington, iar băncile internaționale nu pot lucra nici ele în țara sud-americană, în cadrul sancțiunilor actuale.
Avocații spun la rândul lor că multe legi venezuelene ar trebui modificate înainte ca firmele să poată investi.
Presiune din partea administrației Trump pentru a pune lucrurile în mișcare
Trump și secretarul său al energiei, Chris Wright, vor, între timp, ca industria să se pună în mișcare. „Se grăbesc, pentru că președintele i-a spus lui Wright să se grăbească, iar Wright, desigur, încearcă să livreze”, afirmă Monaldi.
În mod realist însă, cele mai multe câștiguri rapide în producția de petrol a Venezuelei ar proveni probabil din operațiuni conduse de gigantul petrolier american Chevron – singurul producător de energie din SUA cu licență de operare acolo.
Surse din cadrul PDVSA, compania petrolieră de stat a Venezuelei, au declarat pentru Reuters sub condiția anonimatului că în birourile din Caracas și la siturile de exploatare din întreaga țară există un freamăt asemănător. Atmosfera s-a schimbat rapid de când compania a declarat că face progrese în negocierile cu SUA.
Unii directori ai PDVSA se grăbesc să aranjeze întâlniri cu directori străini din industria petrolieră cu privire la producție, exporturi, alimentare cu energie și oportunități de afaceri, afirmă sursele.
Emil Calles Lossada, CEO al Venergy Global, cu sediul în Caracas, a declarat pentru Reuters că există un val de interes din partea companiilor care studiază oportunități potențiale în Venezuela. Compania sa colectează informații comerciale pentru companiile care doresc să investească. El subliniază însă că sancțiunile actuale țin pe loc cei mai mulți investitori străini, astfel că sunt necesare relaxarea restricțiilor și realizarea de reforme legale în țara sud-americană.
Înapoi la Houston, Goitia estimează randamente de cel puțin 20% atunci când cele două sisteme vor fi puse complet în funcțiune. El anticipează un potențial semnificativ pentru randamente mai mari dacă o companie mai mare va fi interesată să le achiziționeze după câțiva ani.
Într-un birou din apropiere, un dezvoltator energetic aspirant aflat în căutare de investitori a prezentat o ofertă diferită: 70 de milioane de dolari pe an pentru a readuce la viață sonde petroliere abandonate din estul Venezuelei.
El a estimat că ar putea transforma acest lucru într-un câștig de 800 de milioane de dolari. Încearcă să strângă banii de la „wildcatters” din Texas și vrea să refacă sondele existente care au nevoie de o revizie. Infrastructura, chiar dacă este degradată, ar trebui să fie suficient de bună, iar el spune că sumele sunt cele potrivite. Tot ce îi trebuie este să ajungă la 50.000 de barili pe zi, lucru care ar putea dura aproximativ șapte luni.
„Visele din Texas sunt mari, iar Venezuela este din nou la fel de fierbinte ca miticul El Dorado”, își încheie Reuters reportajul.
