Două armistiții sunt acum în vigoare Orientul Mijlociu, însă negocierile ce vor urma implică atât oportunități, cât și riscuri, scrie BBC. Fiecare dintre protagoniști – SUA, Israel și Iran – are în mână atuurile sale.
Cele două armistiții, din Iran și Liban, sunt considerate fragile, iar la prima vedere anunțul de noapte trecută privind încetarea luptelor între Israel și miliția pro-iraniană Hezbollah pare un câștig pentru Iran, care a cerut acest acord ca o precondiție pentru o înțelegere cu Statele Unite.
Teheranul a obținut încetarea focului în Liban, iar apoi a anunțat, vineri, că Strâmtoarea Ormuz este „complet deschisă”.
În schimb, în Israel armistițiul a fost primit chiar cu furie din partea celor care locuiesc în nordul țării, care cred că premierul Benjamin Netanyahu a cedat presiunii americane, în loc să se asigure că Hezbollah nu mai trage vreo rachetă asupra țării lor, notează BBC.
„Încetarea focului pune parafa Israelului pe situația pe care a încercat până acum să o evite; legitimarea legăturii dintre Iran și teatrul de operațiuni din Liban. Ieri, Hezbollah a primi confirmarea finală că stăpânul său, și al Libanului, are mâinile pe volan și continuă să dicteze ceea ce se întâmplă în regiune”, a scris Shirit Avitan Cohen, de la publicația de dreapta Israel Hayom, citat de BBC.
Armistițiul din Liban, convenabil pentru toată lumea
În realitate, toți jucătorii implicați în conflict obțin câte ceva din acest acord, crede Paul Adams, corespondentul diplomatic al BBC. Pentru președintele Donald Trump și pentru Iran este o ocazie să-și asume meritele pentru încetarea focului.
Netanyahu poate invoca faptul că trupele israeliene rămân în sudul Libanului, iar guvernul de la Beirut poate clama că a obținut negocieri directe cu Israel, după luni de încercări. De asemenea, Hezbollah poate susține în continuare că nu a fost înfrântă și dezarmată.
„Nu până la un armistițiu efectiv, unul real. Nu până la retragerea israeliană. Înainte de eliberarea prizonierilor, înainte de întoarcerea refugiaților și înainte de reconstrucție. Până atunci, nu se poate vorbi de armele Hezbollah”, a spus Wafiq Safa, unul dintre liderii de top ai organizației.
Israel și Liban sunt însă în război din 1948, iar obstacolele pe care trebuie să le depășească sunt enorme. „Au de-a face cu demarcarea frontierei, dezarmarea Hezbollah și retragerea Israelului de pe teritoriul libanez”, crede Lina Khatib, de la think-tankul londonez Chatham House.
Însă Khatib consideră că negocierile directe sunt un pas către scoaterea Libanului de sub influența Iranului. Mai ales pentru Israel este vital ca susținerea Iranului pentru Hezbollah, Hamas și Houthi să fie limitată. În schimb, Teheranul ar trebui să accepte renunțarea la unele instrumente care i-au asigurat influență în regiune.
Strâmtorea Ormuz deschisă, dar în condițiile Iranului
Pentru Statele Unite este esențial ca Iranul să renunțe la obținerea armei nucleare, Trump anunțând că Teheranul a fost de acord să predea în jur de 440 de kilograme de uraniu îmbogățit. Iranul nu a confirmat încă declarația lui Trump.
În schimb, Iranul mai dispune de o armă pe care recent a folosit-o: închiderea Strâmtorii Ormuz. Iranul vrea să-i fie recunoscut dreptul suveran asupra strâmtorii, în comun cu Oman.
Ministrul iranian de Externe, Abbas Aragchi, a anunțat, vineri, deschiderea strâmtorii, însă cu o precizare importantă, anume că rutele de trafic vor fi anunțate de către autoritățile de la Teheran. Părea să se refere la noi rute, mai apropiate de țărmurile iraniene, la nord de cele două linii de trafic maritim folosite înaintea războiului și rămâne de văzut cât de repede vor putea să treacă de Ormuz vasele blocate, scrie BBC.
Cât de durabil ar putea fi un acord
Rămâne incert și cât de repede vor putea ajunge Statele Unite la un acord cu Iranul și cât de durabil va fi acesta. Acordul precedent, pe tema nucleară, a fost semnat în 2015 la capătul a 20 de luni de negocieri.
Trump este cunoscut pentru faptul că vrea să lase impresia că obține rapid acorduri, uitându-se rareori în urmă dacă acestea au obținut ceva cu adevărat. Un exemplu este dat de cele două întâlniri din 2018 și 2019 cu Kim Jong Un, după care Coreea de Nord și-a continuat programul nuclear.
„Însă după evenimentele tumultoase din ultimele șase săptămâni, a început un proces diplomatic care va fi stimulat de încetarea focului din Liban. Este suficient să prevină reluarea războiului? Nici măcar Trump nu știe”, conchide Paul Adams, corespondentul diplomatic al BBC.
