Scrisă de inchizitorul german Heinrich Kramer, cartea „Malleus Maleficarum” („Ciocanul vrăjitoarelor”) datează din 1487 și este unul dintre cele mai cunoscute manuscrise din Evul Mediu. Volumul, care a alimentat persecuția și uciderea femeilor considerate vrăjitoare, inclusiv în Transilvania, este găzduit de Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, dar a fost împrumutat la Iași. Și aici au început evenimentele care au dus la conflict.
Una dintre expozițiile importante din cadrul festivalului Romanian Creative Week (RCW) de la Iași s-a închis definitiv, la o săptămână de la deschidere.
Motivul, susține Irina Schrotter, directoarea festivalului, este că o „carte tezaur”, veche de din anul 1847, a fost mutată în mod neautorizat de reprezentanții Palatului Braunstein din Iași, care găzduia expoziția. La rândul lor, ieșenii afirmă că au vrut să țină cartea în siguranță.
Directoarea festivalului, Irina Schrotter, a declarat pentru HotNews că a depus o plângere la poliție.
Potrivit lui Schrotter, Aurica Ichim, directoarea Palatului Braunstein, a pus un voluntar și un angajat al muzeului să mute soclul pe care se afla un exemplar original al cărții „Malleus Maleficarum” („Ciocanul vrăjitoarelor”), carte veche de 500 de ani. Mișcarea contravine protocolului de securitate încheiat cu Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.
Cartea fusese adusă la Iași cu un echipaj al Jandarmeriei și făcea parte din expoziția ,,Malleus Maleficarum” curatoriată de Marlene Herberth, în care erau expuse lucrările a nouă artiști vizuali.
Irina Schrotter: „Au intrat și, de capul lor, au schimbat expoziția”
Irina Schrotter susține că organizarea pieselor de artă și pereții falși ai galeriei au fost modificate.
„Cei care administrează clădirea au intrat și de capul lor au schimbat expoziția cum au considerat ei. A fost stupefiant pentru noi. Nu este un comportament al unui administrator de patrimoniu cultural în niciun caz, asta e o chestie elementară, legală și de bun-simț, nu poți să intri în expoziția cuiva și să aranjezi tu lucrurile după mintea ta”.
„Decizia curatorului a fost să închidem expoziția, pentru că fusese complet compromisă, pentru că noi, de fapt, nu știam ce s-a întâmplat cu cartea Tezaur în noaptea respectivă”, susține Schrotter.
„Ideea este că doamna Aurica Ichim, care administrează clădirea respectivă, ne-a transmis că oricum ea va muta în fiecare noapte soclul cu cartea de acolo, pentru că ea dorește să pună cartea sub cheie, deși sub cheie era și la noi. Diferența fiind că noi aveam contractul de asigurare în punctul în care era plasată cartea, în camera în care era plasată cartea și, în clipa în care o scoteai din contextul respectiv, asigurarea noastră nu mai era operațională. Deci, practic, nu respectam condițiile impuse de asigurare”, spune Schrotter.
Aurica Ichim invocă episodul Coifului dacic de la Coțofenești
Contactată de HotNews, Aurica Ichim susține că organizatorii festivalului nu au colaborat cu conducerea muzeului.
Ichim e explicat că, de frică să nu se întâmple ceea ce s-a întâmplat cu Coiful dacic de la Coțofenești furat din Olanda, a mutat cartea.
,,Nu este corect ce se întâmplă ca dintr-un om care apără valorile de tezaur ale țării și după ce țara a trecut prin niște momente, să fim nevoiți să dăm acum explicații. De ce nu si-a asigurat condiții de protecție a patrimoniului? Eu nu am cu ea (n.r. Irina Schrotter) niciun fel de acte, nu am absolut nimic. Nu știu ce condiții a prevăzut Brukenthalul, în ce condiții să fie pusă piesa”, a spus Ichim.
Reprezentanții Muzeului Brukenthal: Cartea nu trebuia mutată
Raluca Teodorescu, managerul Muzeului Național Brukenthal, a declarat că volumul urmează sa fie adus înapoi la Sibiu, în condiții de siguranță, așa cum a fost transportată spre Iași
Teodorescu consideră că lucrarea nu trebuia mutată din locul în care a fost pusă, analizele de spațiu fiind făcute înainte.
„Noi am avut un contract încheiat cu organizatorii expoziției, Muzeul Municipiului Iași fiind gazdă. În contractul respectiv era specificat inclusiv faptul că lucrarea din proprietatea Muzeului Național Brukenthal nu are voie să fie mutată decât în prezența și cu acordul persoanei desemnate de la muzeu”, spune directoarea de la Sibiu.
„Ei (n.r. RCW și curatoarea expoziției, Marlene Herberth) ne-au predat nouă un facility report, deci un studiu privitor la condițiile de securitate și de microclimat din sala unde a avut loc expoziția și toată procedura de securitate, inclusiv montarea piesei în prezența jandarmilor, cu care am mers de la Sibiu la Iași”, a detaliat Raluca Teodorescu, managerul de la Brukenthal
Despre ce era vorba în expoziția „Malleus Maleficarum”
Lucrările expuse de nouă artiști în expoziție organizată în cadrul Romanian Creative Week arată cum frica, paranoia și vinovăția indusă îi fac pe oameni să caute răul în ceilalți.
Curatoarea expoziției „Malleus Maleficarum”, Marlene Herberth, povestea anterior incidentului pentru HotNews că a fost „absolut șocată de cât de contemporană este cartea și de faptul că o structură sistematizată din 1487 ne bântuie și pe noi astăzi”.
În cartea „Eichmann la Ierusalim”, teoreticiana politică Hannah Arendt argumenta că cel mai mare pericol pentru societate nu este răul excepțional, ci acceptarea oarbă a sistemelor și instituțiilor. Expoziția explorează, pornind de la această carte din Evul Mediu, anatomia dominației și punctele ei vulnerabile.
Ceea ce a devenit un best-seller al Evului Mediu era, de fapt, un manual despre cum să ucizi femeile care gândeau liber și cum să-i detectezi pe cei „răi”. Cartea a fost legiferată de o bulă papală aprobată de Papa Iocenți al VIII-lea.
Cum a fost găsit exemplarul expus la Romanian Creative Week
În timpul unui proiect european de conservare a patrimoniului (ReStory), realizat în Cincu și Sighișoara, a fost găsit, printre documente vechi săsești, și un exemplar al cărții ,,Malleus Maleficarum”, care a aparținut unui preot din Scaunul Cincului.
Marlene Herberth a fost unul dintre oamenii implicați în acest demers și de acolo i-a venit ideea organizării unei întregi expoziții.
Vânătoarea de vrăjitoare din Transilvania
Cartea a dus la persecuția femeilor considerate vrăjitoare și în Transilvania. „În satele care țineau de Scaunul Cincului, ultima vrăjitoare a fost „trasă prin lac” (n.r. adică ucisă prin înecare) în secolul al XVIII-lea”, a povestit curatoarea expoziției ,,Malleus Maleficarum” din cadrul Romanian Creative Week (RCW).
Curatoarea spune că, deși această carte a fost scrisă acum mai bine de 500 de ani, metodele de „vânătoare” și felul în care gândeau oamenii atunci, într-un sistem bazat pe frică și suspiciune, pot fi întâlnite și astăzi.
În Transilvania au fost găsite până acum trei exemplare ale cărții, la Sibiu, Târgu Mureș și Sighișoara. Cartea a fost tipărită în mai multe ediții și, potrivit istoricilor, cartea a fost un bestseller al epocii, vânzându-se la fel de bine ca Biblia.
„Practic nu s-au schimbat multe în 500 de ani”
„Practic nu s-au schimbat multe în 500 de ani, ceea ce, într-o perspectivă istorică, e fantastic, nu? Și nu e vorba de nostalgie, ci de existența acestor mecanisme de suspiciune: să fim mereu vigilenți, să nu avem încredere în nimic, să considerăm a priori pe toată lumea vinovată și potențial capabilă de a face rău. Poate e cazul să ne gândim la alternative”, continuă curatoarea Marlene Herbeth.
„Omul nou” de acum o jumătate de mileniu și cel de astăzi
Heinrich Kramer, autorul manualului, susținea că femeile sunt mai predispuse la legături cu diavolul, fiind considerate mai „pătimașe”. Cartea descria și metode prin care presupusele vrăjitoare ar fi putut fi identificate: erau considerate vinovate cele care nu credeau în Dumnezeu, care nu urmau normele societății și cele care foloseau tratamente cu plante, uneori utilizate pentru a-și opri sarcina din evoluție.
Pedeapsa consta în arderea pe rug sau în tragerea prin lac. Singura modalitate prin care nu erau considerate vrăjitoare era să nu moară, ceea ce era imposibil.
„Cartea începe cu omul nou creștin, suntem într-o nouă epocă în care se creează omul nou și tot restul omenirii trebuie curățat de rău. Și discursul ăsta cu omul nou îl știm și apare în istorie odată la câteva zeci de ani tot timpul, nu? Și impune exact aceleași sisteme”, conchide Marlene Herberth.
