Ucraineanul Andriy Mykytiuk, de profesie IT-st, nu și-ar fi imaginat în urmă cu zece luni că va ajunge să trăiască în București. Tot ce a vrut a fost să își pună la adăpost familia din calea războiului. Până la urmă a ajuns și el aici. Forțat de împrejurări, nu și-a pus viața pe stop. A reușit să ajute și la extinderea în România a companiei de IT la care lucrează.
Razboi UcrainaFoto: Artur Widak – NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia Images
Cele 10 luni de război coincid cu sărbătorile de iarnă, care nu îi mai aduc lui Andriy decât un dram de fericire. Cu o parte din familie rămasă în Ucraina, cu o viață mutată forțat în altă țară, Crăciunul este acum extrem de diferit. Este un Crăciun marcat, în acest an pe 25 decembrie, și nu pe calendarul de rit vechi, așa cum făceau de obicei cei mai mulți dintre ucraineni.
De câteva luni, Andriy Mykytiuk se află în România, o țară despre care nu știa extrem de multe, dar în care a ajuns, ca mulți alți ucraineni, din cauza războiului.
„În fiecare dimineață, te trezești, îți deschizi telefonul, citești știrile și vrei să vezi acea unică veste: războiul s-a încheiat! Dar nu e acolo. E un sentiment de așteptare continuă că acest coșmar se va termina”. După ce rostește aceste cuvinte, ucraineanul Andriy Mykytiuk (36 de ani) privește în gol și încearcă să își adune tot optimismul de care este în stare.
Citește mai departe pe Panorama.ro
