Cristi Puiu. Câștigător la Berlin. Uraaaaa! Uluitorul regizor al propriei sinapse obraznice – Perspektiva

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

Cristi Mungiu privește spre piață. Bacalaureat, “După dealuri” sunt inspirate din realitatea imediată. Porumboiu în ironia sa cinematografică lucrează infinit cu ironia realității. Mereu rămâi la întrebarea inițială “A fost sau n-a fost”. Radu Jude ciocănește în obsesiile unei societăți cu cap de lemn, România care nu-și recunoaște vinovățiile. Cristi Puiu, tăticul tuturor, o ține una și bună. Își regizează propria sinapsă. Sunt fanul tuturor, îi urmăresc de când au dat primele filme și până astăzi cu entuziasm, curiozitate, chef nebun de a învăța de la ei. Dar Cristi Puiu rupe lanțul. El este considerat tătucul noii generații, primul care a dat curaj generației Mungiu-Porumboiu-Jude. Puiu merge pe obsesiile=sinapsele lui.

ȘTIRE, dă CLICK Cristi Puiu a primit premiul pentru cel mai bun regizor în secţiunea Encounters a Berlinalei

Te uiți la Puiu și caști gura. și, mărturisesc, vrei s-o dea în bară. Să eșueze. Uite cum arată acum Malmkrog. Ce-i asta? filmul premiat.

Epocă, adaptare după Soloviov (1853–1900). 40 de zile filmare la conacul Apafi din satul Mălâncrav (Sibiu). Film în franceză, germană, rusă și maghiară.

Deci, nu cumva aici joacă doar sinapsa, damblaua lui Puiu contează? Ce-mi pasă mie de Malmkrog? nu-mi pasă. Dar a luat premiu.

Cam așa funcționează și Aurora

Și Sieranevada

Am stat în cinematograf și am căscat gura la sinapsa Puiu. și la Sieranevada și la Aurora.

aparent, ce mare lucru povestește Puiu?
Aurora este povestea unei crime.
Sieranevada este povestea unui parastas.

Ce face Cristi Puiu?

Își urmează propria sinapsă. Ce-i o sinapsă?
Obsesie.
interpretare.
Pasiune.
Sinapsa proprie depășrște socialul. Obișnuitul. are obrăznicia ei.

Cine vede asta? Nu mulți. Filmele durează insensibil de mult. Puiu este inuman. Un tip care n-are entuziasm pentru Puiu zice că-i aiurea să stai să vezi ce vrea Puiu. Ori asta este durata, asta este inteligența.

Cine vrea să vadă ce înseamnă spectacolul sinapsei lui Puiu stă până în ultima secundă. Dece? Puiu sfidează orice lege. Construiește totul după legile vizualului după care întoarce spectatorul la propriile origini.

Cine ești, tu, bă?

Și-ngrozitor, în fața evidenței Puiu, spectatorul se scarpină ca o maimuță.
Ce mă fac?
Puiu cu sinapsa lui, mereu surprinzătoare, își provoacă spectatorul. Îi iubesc pe Mungiu, Porumboiu, Jude.
Dar Puiu este Zeul lor. Nu i se închină, nu-n sensul ăsta este Puiu. Puiu este primul. Mereu lansează provocări. Nu este dominator, ci ~nainte merg[tor. NOUL VAL n-are cum să ignore îmPuierea asta. Puiu umblă-vânează după lumi pe care el le vede primul.

„Moartea domnului Lăzărescu” a scos din colaps cinematografia românească. Asta este. Și până-n 2020 cam așa stau lucrurile. Puiu primul. Restul este neasemuită, minunată competiție. Prima adevărata minunata competiție în cinematograful ro. Îi suntem contemporani. Trebuie să fim maimuțe.

spot_img